MOPAN Suceava

Conferinţa de presă susținută de primul-ministru Victor Ponta despre starea națiunii:

 

Victor Ponta: Bună seara! Mulţumesc că aţi răspuns invitaţiei pe care v-am adresat-o, alături de colegii mei, dl. vicepremier Chiţoiu, dl. ministru Teodorovici, dl. ministru Voinea, pentru a prezenta o situaţie a resurselor bugetare, a ceea ce orice cetăţean din România cunoaşte în mod generic sub termenul, sau termenii de ‘bani publici’ şi ceea ce orice cetăţean civilizat, dintr-o ţară civilizată, dintr-o ţară cu o democraţie spre care ne uităm de fiecare dată, trebuie să cunoască, despre modul în care se strâng la bugetul public banii din taxele, impozitele, veniturile lor personale şi modul în care aceşti bani sunt cheltuiţi de către cei care, în mod vremelnic, prin voinţa exprimată democratic la alegeri, sunt în conducerea executivului.
Aş vrea să fac două precizări, de introducere. În primul rând, vreau să lămuresc – sigur că am folosit termenul de ‘un mesaj despre starea bugetară a naţiunii, un termen care este cunoscut dintr-o ţară cu o democraţie avansată, Statele Unite ale Americii. Nu pretind şi nu mi-am dorit să pretind să adresez un adevărat mesaj despre starea naţiunii. În SUA, cum ştiţi foarte bine, preşedintele este şi şeful executivului. În România, sistemul nostru constituţional este diferit. Ceea ce însă este responsabilitatea absolută a guvernului şi a şefului de guvern este de a prezenta cetăţenilor cum stăm cu banul public şi de a prezenta, evident, Parlamentului spre aprobare, după care preşedintelui, spre promulgare, proiectul de buget pe 2013. Deci nu doresc să îmi însuşesc nici o altă calitate, pe care, de altfel, în sistemul constituţional românesc nu o poate avea nimeni. Am ţinut însă în mod special în această seară – sigur, după o perioadă de muncă în această echipă şi cu câteva zile înainte de vizita partenerilor noştri internaţionali, delegaţia FMI – Comisia Europeană – Banca Mondială şi printr-o coincidenţă fericită, cred că pot să spun că în urmă cu exact un an, o parte importantă a societăţii româneşti, fie direct în stradă, fie acasă, urmărind programele de televiziune, a dat un anumit mesaj, nu doar celor care guvernau atunci ci, cred, şi celor care guvernăm astăzi şi celor care vor guverna mâine şi anume, mai multă transparenţă, mai multă onestitate în prezentarea reală a situaţiei ţării, mai multă responsabilitate şi sentimentul clar că aceşti bani nu sunt banii guvernului. Guvernul nu are nici un ban al său. Guvernul gestionează nişte bani, care sunt luaţi de la cetăţenii României, pentru a fi folosiţi pentru cetăţenii României. Noi suntem doar nişte administratori a ceea ce înseamnă resursele şi veniturile fiecăruia dintre cetăţenii români. Mai vreau să precizez – şi dumneavoastră, cel puţin, jurnaliştii acreditaţi la Guvern ştiţi, însă vreau să vorbesc şi pentru cei care, eventual, urmăresc această prezentare, că este o prezentare în care am folosit rotunjirea cifrelor. Ar fi fost probabil dificil, vreau să mă adresez unui public cât mai larg şi ar fi fost dificil să dăm toate cifrele, toate numerele de 6, 8, 10 cifre, miliarde, milioane şi atunci am folosit un procedeu care cred că se foloseşte pentru a explica mai clar şi anume, de a vorbi în sume rotunde şi de asemenea, pentru a evita orice fel de confuzii, am preferat să folosesc şi voi explica, alături de colegii mei, când este cazul, am preferat să folosesc valorile mari în ceea ce deja românii s-au obişnuit să calculeze, în euro, monedă europeană la care şi România, în următorii ani, trebuie să îşi propună şi trebuie să fie pregătită să adere, ca rezultat şi ca viziune a noastră de continuare a integrării europene. În primul rând, aş vrea să intru în prezentare şi să spun că astăzi, cât de scurt voi reuşi, voi arăta ce înseamnă bugetul şi starea financiară a României în acest moment, cheltuielile pe care trebuie să le facem din bani publici în anul 2013, deciziile adoptate în anul 2012 şi consecinţele acestor decizii pentru anii care urmează, măsurile noi pentru 2013, reduceri de cheltuieli şi venituri suplimentare, datoriile istorice – şi aici o să încerc să nu vorbesc despre responsabilitatea unui guvern sau alt guvern în perioada despre care vorbim şi datoriile pe care le avem de plătit aparţin României, într-o perioadă în care cred că toate principalele forţe politice din România, în diverse formule şi alianţe, au fost la guvernare. Nu îmi propun în această seară să fac un atac la ceea ce a fost vechea guvernare şi actuala opoziţie, ci îmi propun doar să prezint o radiografie clară a situaţiei, măsurile şi viziunea pe care noi le avem referitoare la următorii ani. Aş vrea să spun, de la început, că mă voi referi în special la perioada, în mod sigur, începută în anul 2000, o dată cu Guvernul Isărescu şi, din păcate, încheiată în 2008, de creştere economică a României, după 2008, într-un context al crizei economice mondiale şi al crizelor politice româneşti, mai multe guverne, mai multe majorităţi, alegeri, România din 2008, din 2009 a oprit acest drum ascendent şi obligaţia noastră este să readucem România într-o direcţie de creştere, într-o direcţie pozitivă.
Foarte pe scurt, vreau să remarc faptul că ajustările macroeconomice şi financiare din perioada 2008-2012 au fost, fără îndoială, necesare deoarece România nu mai era împrumutată sau cel puţin nu mai era împrumutată la costuri acceptabile. S-au luat măsuri de austeritate şi de inechitate, iar realitatea incontestabilă a fost o oprire a dezvoltării României, acumularea nemulţumirilor sociale. Ceea ce noi propunem, învăţând din lecţiile ultimilor ani: pe de o parte disciplină fiscală şi bugetară – nu îşi poate permite România, cum nu îşi mai poate permite nici o ţară din lume angajarea de cheltuieli, de promisiuni, până la urmă, dincolo de ceea ce este posibil; pe de altă parte, reducerea deficitului bugetar, eliminarea risipei în cheltuirea banului public, creşterea eficienţei investiţiilor.
Vreau să oprim fetişizarea termenului de investiţie, nu orice investiţie din bani publici este neapărat o investiţie necesară şi utilă, sunt investiţii nenecesare, sunt investiţii care nu aduc niciun profit şi niciun avantaj societăţii, este doar o cheltuire inutilă de resurse şi atunci o investiţie publică trebuie să fie prioritizată, nu sunt niciodată bani pentru tot ceea ce se solicită şi trebuie să fie eficientă, trebuie să aibă un sens, societatea să se dezvolte, să beneficieze în urma acelor investiţii.
Nu în ultimul rând, vorbim despre o echitate socială şi fiscală, măsurile, atât cele pozitive, cât şi cele negative, trebuie să fie repartizate în aşa fel încât societatea să le considere acceptabile, echitabile şi suportabile.
Aş vrea să încerc să prezint lucrurile cât mai simplu. Oamenii politici, învăţând de la tehnicieni, vorbesc foarte des despre PIB, despre deficit, despre excedent, despre /CDS/ şi alţi temeni care în mod sigur nu înseamnă nimic pentru cetăţeanul de rând. Produsul Intern Brut, discutând cu specialişti, pentru a nu barbariza dincolo de limită acest lucru, reprezintă rezultatul muncii, veniturile din muncă şi din activităţile pe care le desfăşoară toţi românii din această ţară, inclusiv, uneori, printr-o influenţă, când e vorba de venituri care vin din afară, dar PIB-ul se referă la rezultatul muncii, într-un an, a tuturor celor care se află în România. În 2013, România va avea un PIB de circa 140 de miliarde de euro, ceea ce echivalează cu 7.000 de euro anual, pe care… Repet, am folosit o împărţire la 20 de milioane de locuitori ai acestei ţări, fie ei copii, fie pensionari, pentru a putea fi cât mai clar în această expunere. 140 de miliarde de euro este întregul produs intern brut al României, rezultatul muncii tuturor românilor într-un an, 7.000 de euro. Vreau să remarcaţi din primul tabel pe care l-am prezentat că, după 2008, România a pierdut în mod consistent valoarea acestui produs intern brut, a muncii noastre, de la 139 de miliarde, 140 de miliarde, în 2008, am scăzut 118, 124, 131, 132. În fiecare an, a doua coloană, deficitul bugetar înseamnă banii pe care a trebuit să-i împrumutăm. Câte miliarde de euro am împrumutat? Mai mult decât am produs, am cheltuit mai mult decât am produs. În 2008, 6,7 miliarde de euro am cheltuit mai mult decât am produs, în 2009, 8,6, 2010 – 8, 2011 – 5,6, 2012 – 3,1 şi, în 2013, vom cheltui cu 3 miliarde de lei mai mult decât avem la bugetul de stat, 3 miliarde de euro. Mulţumesc! Vreau să remarcaţi că efortul principal, în 2013, va avea ca scop întoarcerea la anul 2008. Deci, să închidem patru ani de subdezvoltare, să ne reîntoarcem acolo unde eram în 2008, ceea ce reprezintă în mod sigur patru ani extrem de dificili. Repet, explicaţiile sunt complexe, ţin de cauze externe, cauze interne. Nu acesta este scopul întâlnirii noastre de astăzi seară, este doar o realitate. În anul 2013, veniturile statului vor ajunge la 46 de miliarde de euro, deci nu tot produsul intern brut înseamnă buget, ci doar, undeva, o treime din ceea ce produc românii merge către bugetul public, 2.300 de euro pentru fiecare cetăţean român. Cheltuielile, însă, vor fi mai mari decât veniturile, pe înţelesul oricărei familii.
În acest an vom cheltui, din nou, mai mult decât producem, cu 3 miliarde de euro în plus. Asta înseamnă – şi vreau să spun românilor adevărul – că la sfârşitul anului 2013, fiecare dintre noi va fi mai dator cu 150 de euro decât era la începutul anului. Această diferenţă de 3 miliarde se numeşte deficitul bugetar, despre care vorbim atât de des şi pe care-l invocăm şi când vorbim cu pensionarii, şi când vorbim cu angajaţii, şi când vorbim cu cei care au nevoie de credite finanţate, bugetate, garantate de către stat. Sigur, deficitul bugetar va fi acoperit din surse interne şi surse externe, cei 3 miliarde de euro vor veni din ceea ce guvernul se împrumută pe pieţele private. În acelaşi timp, vreau să explic foarte clar cât are de plătit România datorie publică, datoria guvernului, care înseamnă de fapt datoria fiecărui cetăţean român, datorie pe care va trebui să o returnăm în anii care urmează. Este o datorie calculată după anul 1989, de aceea nu am vrut să arăt foarte mult în ce perioadă s-a făcut: 51 de miliarde de euro, 2.500 de euro, fiecare român, de la cel nou-născut până la cel mai în vârstă, are, practic, o datorie reprezentând datoria publică a României. Vreau doar să remarcaţi din nou, nu ca un reproş, ci ca o consecinţă şi o constatare, că în urmă cu patru ani, România avea 28 de miliarde de euro datorie, acum are 51. De la 1.400 de euro datorie pentru fiecare cetăţean, sigur că acum avem 2.500. Lucrul acesta se reflectă în cât plătim dobânzi în fiecare an. Cred că fiecare cetăţean din România care are un credit sau a avut vreodată un credit pentru o maşină, pentru o locuinţă, pentru un bun ştie că trebuie să plătească băncii o dobândă. Or, cu cât datoria este mai mare, cu atât şi dobânda, în termeni nominali, este mai mare, nu neapărat ca procent. E important însă să ştim că, în ultimii patru ani, practic, aproape s-a dublat datoria pe care fiecare dintre noi o avem. Vreau să precizez că în acest an – am văzut o întrebare în mod clar tehnică şi fundamentată adresată din partea presei, câţi bani avem datorii scadente în 2013 – nu trebuie să-i plătim neapărat, acum ajung la scadenţă şi se refinanţează 14,4 miliarde. Guvernul – pentru că eu vorbesc de guvern aici, nu de Banca Naţională – are de rambursat în acest an 1,2 miliarde de euro din împrumutul primit în 2009 de la Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană.
Mai vreau să precizez că România are o datorie de 34,7% din Produsul Intern Brut, din tot ceea ce producem într-un an. În Uniunea Europeană, doar trei ţări au o datorie mai mică: Estonia, Bulgaria, Luxemburg. Toate celelalte ţări au o datorie mai mare decât România, ceea ce, sigur, reprezintă un punct bun pentru noi. Aş vrea să precizez pentru ce ne vom cheltui banii publici, banii din bugetul public, bani strânşi – şi o spun încă o dată – de la cetăţenii României, de la companiile care activează în România – cei 49 de miliarde de euro, 46 venituri şi trei miliarde împrumuturi. Avem de plătit 10,2 miliarde de euro salarii pentru tot ceea ce înseamnă personal bugetar. O spun de fiecare dată, pentru că există încă această confuzie, când vorbesc de personal bugetar, în sens larg, evident că nu mă refer la funcţionarii publici, din administraţia centrală şi locală, mă refer la toţi cei care sunt plătiţi de la buget, adică: medici, profesori, poliţişti, pompieri, funcţionari publici, parlament, administraţie locală, judecători, tot ceea ce înseamnă personal plătit din acest ban public, 10,2 miliarde, pensii – 11,1 miliarde de euro avem de plătit. Nu vreau să reiau ceea ce deja cred că este cunoscut, în condiţiile în care avem 4,5 milioane de angajaţi, peste 6 milioane de pensionari – este, evident, o sarcină importantă, dificilă, dar o sarcină pe care toţi ne-am asumat-o şi de care toţi vom beneficia atunci când vom fi la pensie. Investiţii – 7,8 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde de euro din fonduri europene, practic, o treime din investiţiile din România se vor face din fonduri europene. Vreau să precizez încă o dată că nu se reduce în niciun fel suma alocată în 2012. Important este dacă folosim aceşti bani de investiţii în mod prioritizat. Trebuie să ştiţi că avem peste cinci mii de proiecte începute şi nefinalizate. Fostul ministru de finanţe, domnul Georgescu, ne-a prezentat la un moment dat că sunt proiecte pe care le-am început şi pe care le putem termina în 125 de ani, în 250 de ani, dacă nu le prioritizăm.
Cred că fiecare cetățean înţelege că într-un an nu poate să-şi facă şi casă, să-şi schimbe şi maşina, să-şi repare şi curtea, să îşi ia şi haine. Trebuie să ai o prioritizare pentru aceste investiţii. Doi – este modul în care folosim aceste investiţii şi beneficiul pe care societatea îl are. Cheltuieli cu bunuri şi servicii, adică funcţionarea instituţiilor statului – dincolo de salarii, ceea ce cheltuie toate instituţiile statului la un loc – 7,6 miliarde de euro. Cheltuieli cu asistenţa socială – 4,4 miliarde de euro, v-am scris în material, poate părea şi este o sumă importantă 4,4 miliarde de euro, avem însă procentul cel mai mic din buget pe care îl alocăm măsurilor sociale, raportat la restul Uniunii Europene. Dobânzile, deci ceea ce avem de plătit, dobânzi la datoria despre care vorbeam mai devreme – 2,5 miliarde de euro reprezintă doar dobânzi şi trebuie să ştim cât plătim, practic, pentru banii pe care i-am împrumutat în anii trecuţi. Subvenţii – 1,1 miliarde de euro, aici vorbim de diverse tipuri de subvenţii şi dacă aveţi întrebări mai aplicate, o să-i rog pe colegii mei să mă sprijine în a vă da toate detaliile de care aveţi nevoie. Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene – 1,4 miliarde de euro. În continuare, vreau să spun, dacă vă uitaţi, între 2,5 miliarde de euro bani, fonduri pe care le primim şi 1,4, este evident faptul că, pentru România, chiar şi doar din acest punct de vedere, al contribuţiilor financiare, este un avantaj apartenenţa noastră la Uniunea Europeană şi aici totul ţine de capacitatea de a folosi aceste fonduri europene. Alte transferuri şi cheltuieli – 2,9 miliarde de euro. A doua prezentare se referă la domenii, pentru că ceea ce v-am prezentat prima dată erau categorii de cheltuieli, salarii, pensii, investiţii, bunuri, servicii, asistenţă socială. Domeniile asigurări şi asistenţă socială, adică adăugând asistenţa socială, pensiile şi subvenţiile – aşa se numeşte în mod formal acest capitol: „Asigurări şi asistenţă socială” – 16,5 miliarde de euro. Pentru Sănătate – 6,2 miliarde de euro din bani publici, dincolo, sigur, de cheltuielile pe care cetăţenii care îşi pot permite, sigur, le fac pentru zona de sănătate. Transporturi din bani publici – 4,9 miliarde de euro, Educaţie şi cercetare – 4,4 miliarde de euro, Agricultură şi dezvoltare rurală – 3,8 miliarde de euro. Aici însă nu sunt incluşi, aceştia sunt doar banii din bugetul naţional, nu sunt incluse subvenţiile pe care le primim în baza politicii agricole comune pentru fermieri şi pentru dezvoltarea rurală. Administraţia publică centrală şi locală – 2 miliarde de euro, Locuinţe, servicii, dezvoltare publică legate tot de administraţiile centrale şi locale – 1,5 miliarde de euro, pentru Apărare – 1 miliard de euro, pentru Mediu – 1 miliard de euro şi alte domenii bugetare – 5 miliarde de euro datorie, servicii de alt tip.
În 2012 am adoptat măsuri de restabilire socială a unor drepturi care în perioada crizei au fost afectate, şi anume reîntregirea salariilor din sectorul bugetar la nivelul din iunie 2010 – plata doar în 2012 a însemnat o cheltuială suplimentară de 500 de milioane de euro care nu fusese prevăzută în bugetul adoptat iniţial -, neperceperea, începând cu luna mai, a contribuţiilor pentru sănătate la pensionari şi recuperarea graduală a sumelor tăiate – o cheltuială suplimentară de 300 de milioane de euro, creşterea absorbţiei de fonduri europene cu 450 de milioane de euro a presupus, sigur, deşi am suportat corecţii financiare substanţiale, a presupus sume suplimentare de cofinanţare pentru că orice euro care vine de la Uniunea Europeană presupune o cotă de cofinanţare din bugetul de stat.
Aş vrea să precizez, pentru că s-a terminat campania electorală şi cred că lucrurile care s-au spus în 2012 nu pot să rămână aşa, în 2012, într-o perioadă de alegeri, perioadă de crize politice, perioadă de măsuri, de echitate şi reparaţie socială, am îndeplinit, totuşi, în aceste condiţii toate criteriile sau principalele criterii special referitoare la deficitul bugetar, la cât ne-am împrumutat şi cât am cheltuit, convenite cu partenerii noştri de la Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. În anul 2012, deşi an electoral, am redus deficitul bugetar, deci ne-am împrumutat mai puţin, am cheltuit mai puţin, cu 2,5 miliarde de euro, faţă de 2011 – 2,5 miliarde de euro reprezintă o sumă importantă nu doar pentru România şi nu doar în an electoral. Şi vreau să ştiţi şi să ştie toţi cetăţenii României că în anul 2012, România este pe primul loc faţă de toate celelalte ţări din UE, în ceea ce priveşte efortul de reducere procentuală a deficitului, de scădere procentuală a… Nu e neapărat o fericire să fii pe primul loc la ajustare bugetară, dar s-au spus foarte multe lucruri anul trecut despre dezastre economice, despre gestionări iresponsabile. A fost dificil şi cred, însă, că responsabilitatea a fost, până la urmă, nu s-a făcut în detrimentul câştigului electoral, ceea ce s-a şi dovedit în luna decembrie. Pentru prima dată după anul 2007, pentru că deja, din 2008, lucrurile au mers într-o direcţie negativă, pentru prima dată după 2007 ne-am încadrat într-o limită de deficit, adică am cheltuit mai mult decât am avut venituri, de 3% din PIB, ceea ce este o limită prevăzută în tratatele europene şi în acest fel s-au creat premisele de ieşire a României din procedura de deficit excesiv.
Stabilitatea politică şi predictibilitatea – doar acestea, pentru că altfel, cursul euro-leu nu ţine de guvern şi de măsuri guvernamentale, dar stabilitatea politică şi predictibilitatea au ajutat revenirea cursului de schimb, atât de importantă pentru cetăţenii români şi pentru companiile care au credite în euro, la un nivel aproape surprinzător. Astăzi, euro este la o cotaţie mai mică decât era în aprilie 2012 – 4,37 – şi, repet, fără ca guvernul să aibă o influenţă sau puteri asupra acestui element. Cred că stabilitatea şi predictibilitatea din anul 2013 ne vor ajuta să păstrăm şi acest indicator în limitele pe care ni le-am propus. Vreau ca cetăţenii României să ştie că în anul 2012 nu am mai accesat niciun euro şi niciun dolar, sigur că da, de la FMI, Comisia Europeană. Nu a mai trebuit să mai tragem din banii care erau la dispoziţia României în cadrul acordului preventiv şi ăsta este un alt lucru bun, pentru că statul s-a împrumutat, aşa cum fac toate statele dezvoltate, de pe pieţele private, dar cu costuri din ce în ce mai mici.
Am ajuns la un minim de 5% în ceea ce priveşte împrumuturile în euro şi 6%, chiar ieri /…/- când a fost, azi? – 6,03 la împrumuturile în lei, având de fiecare o dată o scădere a acestor costuri, ceea ce înseamnă pentru guvernele şi generaţiile viitoare mai puţini bani, acolo unde vorbeam eu de dobânzile pe care le avem de plătit. Am zis că fac o prezentare cât mai pe înţelesul tuturor, dar nu m-am putut stăpâni, ştiu că şi preşedintele a folosit CDS-ul. În limba română ar fi ‘asigurarea’… ajutaţi-mă, prima de risc – nu? – e denumirea română. E mai uşor în engleză decât în română. La un moment dat, preşedintele vorbea – şi e un indicator important, înseamnă cât de riscant consideră pieţele private că este să împrumuţi bani României. Dacă în aprilie 2012, CDS-ul era 345 sau 3,45, astăzi este 197, la jumătate. Asta înseamnă că există mai multă, de două ori mai multă încredere în faptul că Guvernul României îşi onorează obligaţiile şi este solvabil. Măsurile introduse în 2012 au efect în 2013, evident, şi în anii care urmează. Plata indexării pensiilor cu 4%, conform legii adoptate de parlament şi a cărei intrare în vigoare a fost amânată pentru 1 ianuarie 2013, presupune o alocare suplimentară pe care o vom face, evident, în noul buget, de 500 de milioane de euro. Finalizarea restituirii sumelor reţinute la pensionari din contribuţiile de sănătate, în 2013, înseamnă încă 100 de milioane de euro. A doua tranşă de recuperare sau restabilire a salariilor bugetarilor la nivelul din 2012, o alocare suplimentară de 1,1 miliarde de euro, o cofinanţare crescută pentru fondurile europene cu 1 miliard de euro în plus faţă de anul trecut, de la 17 miliarde de lei la 22 – da? – cam aşa. Bun, deci, cu 1 miliard de euro în plus trebuie să cofinanţăm, pentru a putea obţine fonduri europene. Plata facturilor restante la medicamente, pentru că avem de plătit, doar la medicamente, în sistemul sanitar, 800 de milioane de euro pentru ceea ce s-a consumat de către spitale şi nu s-a plătit până în acest moment. Deci, doar aceste măsuri suplimentare faţă de anul 2012 presupun o alocare suplimentară de 3,5 miliarde de euro. Sper că n-am exagerat cu cifrele, dar am făcut cea mai succintă prezentare posibilă. Ideea de reducere de cheltuieli, o idee inversată faţă de ceea ce a fost în perioada trecută, are la bază un concept în care nu poţi întotdeauna să ceri celui care are mai puţin şi e mai slab să tai întotdeauna de la el. Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să arăţi că poţi să tai de la cel aflat într-o funcţie importantă, de la cel care are venituri mai mari. Decizia adoptată ieri, de a reduce numărul consilierilor de la cabinetele demnitarilor, evident că impactul efectiv, mai puţin cu câteva zeci de oameni, nu asta este semnificativ, ci mesajul pe care vrem să-l dăm, că nu se începe întotdeauna de la bază când se taie, ci se începe de la vârf. Vreau să anunţ decizia guvernului, discutată cu preşedinţii şi conducerile celor două camere, ca în anul 2013, Parlamentul să rămână la nivelul de buget al anului 2012, chiar dacă, sigur, ştiţi foarte bine, numărul parlamentarilor a crescut. Practic, suma alocată pentru fiecare parlamentar va fi mai mică şi este un semn de responsabilitate şi un exemplu pe care îl dai, că începi de acolo de unde trebuie început când faci reduceri de cheltuieli. La fel la guvern, de la numărul de consilieri, vom trece până pe 31 martie la reducerile în aparatul central, atât a funcţiilor de conducere, cât şi a numărului de angajaţi. Vreau să spun încă o dată şi încă o dată şi încă o dată, fără a mai avea iluzia că voi convinge chiar pe toată lumea, nu există în nici o structură a aparatului central guvernamental un singur post suplimentar aprobat. Dimpotrivă, deja după primele hotărâri de guvern privind reorganizarea ministerelor, în majoritatea ministerelor există o reducere între 5-8-10% a numărului de personal. Repet, nu-mi fac iluzii că voi convinge chiar pe toată lumea, dar dacă cineva ştie doar un singur post suplimentar pe care l-am acordat vreunui minister, vă rog să-l spună. Dacă nu, rămânem doar la nivelul de bătălie politică.
Victor Ponta: Eliminarea privilegiilor – în continuare, în companii de stat şi cu capital majoritar sau integral de stat, autorităţi publice există privilegii despre care opinia publică ştie foarte puţin şi află foarte rar. Dincolo de salariu, dincolo de venit, dincolo de tot ceea ce acordăm… Şi aici vreau să fac o paranteză, cât de scurtă pot – sunt la fel de convins cum am fost încă de la preluarea mandatului că acolo unde vorbim de categorii speciale, cum este cea a revoluţionarilor, soluţia nu este să cedezi, deşi ştiu foarte bine cât de multă supărare va crea acest lucru, ci soluţia este de a aplica corect… Suntem la 23 de ani după 1989 şi cred că dacă au fost oameni, şi au fost, care chiar au merite speciale în acele zile, sigur că ţara şi implicit bugetul le poate fi recunoscător. Dacă au fost oameni care au abuzat şi şi-au însuşit privilegii, să continuăm să plătim aceste privilegii reprezintă un act de nedreptate la adresa celorlalţi cetăţeni ai ţării. Alte instituţii publice – reducerea de cheltuieli prin instituirea unor reguli referitoare la angajamentele bugetare. Unul din motivele pentru care avem atât de multe datorii este faptul că există încă practica, a existat până în acest an, de a angaja cheltuieli fără să ai bani. Sunt cheltuieli bune şi frumoase pe care le salut. Zilele acestea am aflat bugetul Festivalului „George Enescu”, un buget impresionant şi pentru o ţară bogată… E important pentru România să aibă un festival şi îl vom sprijini şi e o mândrie, era şi mai important să fie şi banii atunci când faci cheltuielile. Dar e o practică veche în România pe care trebuie să o oprim, întâi să existe banii şi după aceea faci contractele, nu invers. În al doilea rând, o decizie pe care am luat-o împreună cu domnul Dragnea şi cu domnul Teodorovici, evident susţinută de ministrul de Finanţe şi ministrul Bugetului, de a nu mai aproba finanţarea niciunei investiţii – în special vorbesc de autorităţi centrale şi locale – pentru care există posibilitatea de a accesa fonduri europene. Interzicem prin Legea bugetului – dacă poţi să te duci şi să accesezi un fond european, nu mai vii să ceri bani de la bugetul de stat, pentru că fie nu ai energia, fie nu ai competenţa, fie nu ai dorinţa de a te supune regulilor stricte care privesc utilizarea banilor europeni. De ce să dăm bani de la buget, dacă pot fi accesaţi din fonduri europene aflate la dispoziţia României? Stoparea alocărilor pe criterii politice. Vreau să vă spun, încă o dată, repet, dincolo de campania electorală – domnul Chiţoiu era ministru doar la Economie, domnul Voinea era secretar de stat – nu am aprobat în cele opt luni şi nu voi aproba în continuare din fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului alocări pe primării, care, evident şi inevitabil, duc la ideea că dăm mai mult la un partid sau la alt partid. Singurele hotărâri pe care le-am adoptat au fost cele impuse de decizia Curţii Constituţionale, care ne-a cerut ca banii pe care fostul prim-ministru, domnul Ungureanu, i-a alocat, să fie totuşi daţi către primării, dar doar pentru arierate şi pentru finanţarea proiectelor europene. Dar nu… Deşi a fost an electoral şi deşi, sigur, autorităţile locale şi-ar fi dorit şi ar fi meritat să aibă alocări mai mari, nu am folosit şi nu voi folosi fondul de rezervă în această direcţie. Vreau să îmi fac datoria faţă de cetăţenii României, să vorbesc despre datoriile istorice. Nu ştiu dacă denumirea e cea mai corectă, dar cred că e cea mai sugestivă, şi aici nu există prea multe din responsabilităţi individuale, există responsabilităţi colective, eu nu ezit să mi le asum, pentru ceea ce am făcut eu, personal, sau partidul meu, dar o să vă uitaţi că există decizii politice luate în diverse contexte, în diverşi ani, care acum au un anumit efect. În primul, despăgubirile pentru terenuri şi construcţii naţionalizate, în baza Legii 247/2005 – România a restituit deja în afară de ceea ce a restituit în natură, în clădiri şi terenuri, deci în afară de restituirile în natură, a plătit 5 miliarde de euro până în acest moment, 4 miliarde în Fondul Proprietatea, fond privat, administrat privat şi care deţine participaţii importante la toate companiile de stat din România şi 1 miliard cash, 1 miliard numerar, la un moment dat – nu la un moment dat, foarte repede; eu am văzut deja o situaţie preliminară. Voi cere conducerii Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor să publice, pentru dumneavoastră şi pentru opinia publică, pe site, foarte clar, cine cât a primit şi prin ce ţară se află în acest moment. Mai sunt însă solicitări care sunt evaluate la 8 miliarde de euro, iar decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului este foarte clară, până în aprilie, Guvernul României şi Parlamentul României trebuie să adopte o decizie clară referitoare la aceste opt miliarde de euro. Din punctul meu de vedere, soluţia nu este simplă deloc. Trebuie să restituim în natură ceea ce se mai poate restitui în natură. Trebuie să verificăm corectitudinea cererilor. Trebuie să eşalonăm această plată şi mai ales trebuie să facem o distincţie clară între moştenitorii direcţi şi cei care au cumpărat drepturi litigioase, adică cei care n-au nici o legătură, de nici un fel, cu moştenirea respectivă, ci doar au cumpărat dreptul de a solicita de la statul român restituiri. Avem hotărâri judecătoreşti pentru salariile cadrelor didactice, în baza legii adoptate în 2008, hotărâre pe care trebuie să le onorăm: 770 de milioane de euro. Avem alte hotărâri judecătoreşti pentru alţi bugetari – aici vorbesc de magistraţi, dar şi de bugetarii care şi-au pierdut locurile de muncă în perioada 2009 – 2011, de 1,4 miliarde de euro. Avem datorii ale autorităţilor locale, lucrări efectuate, datorii de diverse tipuri, de 2,2 miliarde de euro. În sistemul de sănătate avem datorii de circa un miliard de euro şi pentru taxa auto, încasată în baza legilor anterioare, legi declarate de Comisia Europeană ca fiind împotriva legislaţiei europene şi mai departe, în instanţele româneşti, avem de restituit un miliard de euro celor care au plătit taxa auto sau taxa de primă înmatriculare, cum se numea în anii trecuţi. Totalul este de 14 miliarde de euro datorii istorice pe care guvernul, indiferent de cine este condus şi din cine este format, trebuie să le plătească în perioada imediat următoare şi această responsabilitate ne revine nouă, dar trebuie să-mi fac datoria să informez asupra acestor datorii. Aveţi mai departe şi o formă grafică de prezentare a acestor datorii. Evident, partea cea mai importantă, semnificativă, se referă la despăgubirile acordate prin Legea 247/2005, imobile, terenuri şi construcţii naţionalizate. Aceasta este suma care mai rămâne de rambursat. Repet, s-a restituit în natură şi în afară de restituirile în natură, cinci miliarde de euro din bani publici, din banii cetăţenilor României, au fost deja rambursaţi. 2013 – 2016: obiectivele noastre referitoare la aceşti bani publici, la acest buget al fiecăruia dintre cetăţenii României. În primul rând, România îşi propune – şi guvernul îşi propune – să-şi respecte angajamentele asumate cu partenerii externi şi vreau să le explic tuturor românilor dorinţa de a avea şi de a îndeplini acorduri cu instituţiile internaţionale nu reprezintă un scop în sine, ci asta ne ajută să ne împrumutăm mai ieftin de pe pieţele private, asta ne ajută să avem mai multă credibilitate în faţa investitorilor străini şi asta acordă o stabilitate şi o perspectivă României, ca stat, în ceea ce priveşte contextul său economic, naţional şi internaţional. Deci, nu e un scop în sine, ci este, dacă vreţi, o decizie politică pe care ne-o asumăm şi care aduce beneficii, nu Guvernului – de obicei, acordurile cu FMI aduc necazuri guvernului -, ci aduce beneficii modului în care putem să finanţăm deficitul, să avem investiţii străine, să avem un sistem bugetar echilibrat. Sigur că vom continua – şi este o obligaţie asumată de actualul guvern – păstrarea măsurilor de reparare a inechităţilor sociale. Mă refer la faptul că, aşa cum v-am spus, avem afectaţi, avem alocaţi banii pentru salarii şi pentru pensii. În acelaşi timp, însă, vreau să spun adevărul: anul 2013, în condiţiile actuale, nu permite şi noi creşteri de salarii sau de pensii. Am reparat ceea ce s-a tăiat în 2010, dar ar fi nesustenabil, ar fi neserios din partea noastră să vorbim, în 2013, de creşteri suplimentare de salarii în zona bugetară şi de pensii. Reformele principale se referă la personalul bugetar în continuare. Şi acest guvern are această şansă de a avea stabilitate, siguranţă şi un termen de lucru. În continuare, personalul bugetar este alocat – nu vreau să spun că este prea puţin sau prea mult – vreau să spun că este alocat pe nişte criterii care nu mai corespund realităţii. Sunt zone în care avem prea puţin angajaţi, mă refer în primul rând la Sănătate, sunt zone în care avem prea mulţi angajaţi şi o regândire poate fi făcută doar de un guvern care are legitimitate şi sprijin politic. La fel, reforma salarizării – nu s-au aplicat niciodată prevederile în mod concret, ale Legii salarizării unice, în continuare avem funcţionari sau angajaţi prin birouri, care câştigă salariul de la stat de trei ori, de patru ori, de cinci ori cât un medic sau cât un profesor sau cât un pompier sau cât un poliţist care aduce servicii importante societăţii, ori actualul guvern îşi propune şi are această oportunitate extraordinară, de a face o reformă reală. La fel, sistemul fiscal şi de colectare a taxelor – şi domnul vicepremier Chiţoiu vă va da detalii despre faptul că dorim o reorganizare şi o restructurare fundamentală a ceea ce înseamnă Garda Financiară, controlul vamal, acele instituţii ale statului care nu mai trebuie să fie simpli încasatori de biruri, exact de la cei care sunt cinstiţi şi îşi declară veniturile şi profiturile, ci trebuie să fie ceea ce reprezintă în acest moment în ţările avansate, şi anume un braţ armat, un instrument al statului de descoperire şi de sancţionare a celor care trăiesc din evaziune fiscală, din neplata taxelor şi din alterarea, practic, a vieţii economice, printr-o concurenţă neloială faţă de cei care activează corect.
Reforma bugetului – din acest motiv, un ministru delegat pentru buget este şi va rămâne în structura guvernului; acum trăim încă pe mentalitatea veche, în care spunem de câţi bani avem nevoie şi după aia ne ducem la buget să găsim banii. Lucrurile trebuie făcute invers, trebuie văzut pentru ce ai nevoie, în primul rând, de bani publici, dacă este nevoie să plătim din bani publici şi după aceea vezi resursele bugetare, acuma astea sunt instituţiile, trebuie să le bugetăm, nu avem ce face, hai să găsim bani. Reforma investiţiilor publice, fiecare investiţie, în primul şi în primul rând, se va face inventarierea tuturor proiectelor începute din 2007 până în prezent, se va lua decizia politică ce proiecte se abandonează, practic, se închid, pentru că sunt multe proiecte pe care le-am început şi pe care nu vom putea niciodată să le terminăm, iar cele care sunt cu adevărat importante le prioritizăm şi banii în investiţii publice nu se îndreaptă în 500 de locuri şi în niciunul suficient, ci doar în acele locuri în care considerăm util şi necesar. În ceea ce priveşte modul de prezentare a banului public şi a modului de cheltuire, vom lansa ghidul cetăţeanului despre buget, publicarea online a datelor din bugetul României, pentru a putea fi verificate tot timpul cheltuielile angajate şi prognozate pentru fiecare minister în parte, bugetarea cheltuielilor de capital bazate pe criterii de eficienţă a investiţiilor – de ce şi în ce fel investim într-un anumit proiect -, proiecţie bugetară multianuală până în 2016 pentru stabilitate şi predictibilitate şi o dezbatere publică asupra bugetului. Îmi menţin hotărârea, dacă, sigur, va fi şi acceptată de grupurile parlamentare ale opoziţiei, aceea de a prezenta tuturor grupurilor parlamentare, cele ale majorităţii, dar şi cele ale opoziţiei – nu doar de prezentare, ci şi cu toată deschiderea -, spre a incorpora acele propuneri care sunt sustenabile şi care sunt nu politicianiste, ci doar politice şi necesare pentru îmbunătăţirea bugetului. Evident, o nouă filozofie fiscal-bugetară presupune reduceri de cheltuieli, dar şi atragerea de resurse suplimentare la buget. Bugetul României este încă un buget sărac, luat însă dintr-un Produs Intern Brut sărac. Reorganizarea sistemului de colectare şi de combatere a evaziunii fiscale şi o reformă, o continuare a reformei judiciare sau, mă rog, continuarea, de fapt, realizarea prin implementarea noilor coduri şi printr-o capacitate a justiţiei de a recupera sau de a sprijini guvernul să recupereze prejudiciile de la cei care le-au produs. Vreau să reamintesc şi să-mi exprim încă o dată nemulţumirea public asupra faptului că până în acest moment nu există nici o consecinţă juridică, cel puţin la cunoştinţa noastră, referitoare la plângerile penale privind mari nereguli şi grave prejudicii aduse banului public la companii precum Poşta Română, Hidroelectrica, Oltchim, la Administraţia Naţional Fiscală, la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, la ANRMAP şi la alte instituţii, acolo unde s-au pierdut sute de milioane şi miliarde de euro din banul public. N-am reuşit să fac prezentarea atât de scurtă pe cât mi-aş fi dorit. Am încercat însă. La final aveţi câteva din cifrele sintetizate pe care le-am prezentat şi îmi doresc ca acest prim demers, evident, perfectibil în mod clar, să constituie regula pentru modul în care guvernul, administrator al banului public, se raportează la cel care construieşte, de fapt, acest buget şi care cotizează la acest buget şi anume companiile, societăţile şi persoanele fizice din România. Aş vrea să fie o regulă care să denote o mai mare transparenţă şi responsabilitate în modul în care se cheltuie banul public. Vă mulţumesc pentru răbdarea infinită. Dacă aveţi întrebări pentru mine sau pentru colegii mei – şi v-aş fi recunoscător dacă aţi începe cu colegii mei, cel puţin pentru o mică perioadă de timp – suntem toţi aici, pregătiţi să vă răspundem. Anunţ eu, de la început, că nu toate elementele care ţin de negocierile concrete pe care le vom avea cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Mondială le putem prezenta astăzi public. Marţi începe negocierea şi nu aş vrea să începem negocierea cu deja toate lucrurile spuse, pentru că atunci nu ar mai fi o negociere, însă ceea ce ţine de filosofia şi de modul în care ne raportăm la aceste cifre care pot fi interpretate, dar nu pot fi contestate. Fiecare poate să spună că mai de vină este unul sau altul, dar nimeni nu le poate contesta, sunt cifre reale, sunt cifre seci şi sunt cifre care sper să ajute cetăţeanul român să ştie care este rezultatul muncii sale, unde se duc banii pe care statul îi încasează şi ce ne aşteaptă în perioada imediat următoare.

 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Guvern
SAV-COM Suceava
MOPAN Suceava
FACOS Suceava
Edofier Fier Forjat
E.ON - Luna aceasta, factura electronica iti poate aduce premii in fiecare zi
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava