Waterloo, un sat flamand situat la 14,5 kilometri sud de Bruxelles.

În această zi de 18 iunie 1815, armata de 72.000 de soldați a lui Napoleon Bonaparte a pierdut pariul pus de împărat în fața unei armate combinate de 68.000 de soldați britanici, olandezi, belgieni și germani, puternic întăriți cu aproximativ 45.000 de prusaci conduși de feldmareșalul în vârstă de 72 de ani, prințul Gebhard Leberecht von Blücher.

La comanda armatei aliate se afla cel mai bun general britanic de la ducele de Marlborough, Arthur Wellesley, duce de Wellington. După cum se exprimase ulterior Victor Hugo: „Wellington a fost tehnicianul războiului, Napoleon a fost un Michelangelo”.

Bătălia a debutat la miezul zilei, primul atac aparținându-i lui Napoleon și a continuat până când trupele franceze, împuținate și înfrânte, au început să se retragă de pe câmpul de luptă, la ora 8 seara. În total, francezii au suferit pierderi de peste 25.000 de soldați, uciși sau răniți, și încă 9.000 luați prizonieri.

După bătălie, încrezător în sine, ducele reflecta asupra rezultatului. „A fost o afacere al naibii de serioasă”, a spus el, „Blücher și cu mine am pierdut 30.000 de soldați. A fost ceva al naibii de frumos – cea mai strânsă confruntare pe care am văzut-o vreodată… Dumnezeule, nu cred că ar fi ieșit dacă nu m-aș fi aflat acolo”.

Se spune că mai târziu ar fi remarcat fermitatea ofițerilor săi prin următoarea observație: „Bătălia de la Waterloo a fost câștigată pe terenurile de sport de la Eton”. Wellington nu a fost singurul general de la Waterloo care a inventat o expresie. Tradiția spune că Pierre de Cambronne, comandantul Gărzii franceze, a răspuns la un îndemn de a se preda cu cuvintele: „La Garde meurt, mais ne se rend pas” („Garda moare, dar nu se predă”).

Însă, după bătălie, Cambronne a negat că ar fi făcut acest comentariu, susținând că dăduse o replică într-un singur cuvânt „Merde!” („Rahat!”), cuvânt care de atunci încoace este cunoscut drept „cuvântul lui Cambronne”.

Waterloo a pus capăt carierei marelui Napoleon. El va abdica patru zile mai târziu. Probabil că a fost demoralizat de faptul că suferise această înfrângere în fața britanicilor, pe care cândva îi ridiculizase, numindu-i „un popor de negustori”.

Tot la 18 iunie:

1155: Este încoronat la Roma împăratul Sfântului Imperiu Roman, Fredrik Barbarossa.

1429: Ioana d’Arc conduce armata franceză la victorie împotriva englezilor în bătălia de la Patay.

1812: America declară război Marii Britanii, declanșând războiul din 1812.

Geo Alupoae, critic de teatru.