În această zi, la fel cum Lazăr s-a trezit din morți, Armata Continentală, în general desconsiderată ca forță de luptă eficientă, după ce înregistrase o serie de înfrângeri în jurul New Yorkului, și-a făcut apariția din ceața dimineții, cu o forță neașteptată și printr-o totală surpriză, copleșind garnizoana hessiană de la Trenton, New Jersey, și obținând o victorie venită tocmai la timp și care se dovedise crucială în contextul Războiului de Independență, una dintre cele mai importante din întreaga istorie a armatei americane.

Spre sfârșitul toamnei, relatările privitoare la dispariția armatei – venite atât de la prieteni, cât și de la dușmani – păreau să fie cât se poate de întemeiate. În condițiile în care se retrăgeau spre sud prin New Jersey, toate coloanele sale erau hărțuite permanent de britanicii aflați pe urmele lor, iar înaintarea era marcată de creșterea numărului dezertărilor și de cvasirevoltele trupelor epuizate, prost hrănite și înfrânte.

În data de 7 decembrie, Washington a condus peste râul Delaware, în Pennsylvania, o armată redusă la 3400 de oameni, o „umbră de armată”, potrivit comandantului ei șef. Foarte mulțumit de operațiunile din acea toamnă ale propriei armate, generalul Howe, comandantul suprem al trupelor britanice, se retrăsese în garnizoana de iarnă din orașul New York, lăsând în jur de 5000 de soldați în avanposturi în New Jersey, un număr cât se poate de potrivit, a considerat el, pentru menținerea populației locale sub control și pentru înfruntarea atacurilor care ar fi putut să vină din partea trupelor rebele.

În acest moment deosebit de critic, în cazul majorității regimentelor înrolările expirând la sfârșitul anului, adică peste numai câteva săptămâni, generalul Washington și generalii săi au decis să întreprindă o operațiune îndrăzneață, pe viață și pe moarte: intenționau să ducă Armata Continentală dincolo de râul Delaware, peste noapte, și să atace pozițiile britanice izolate de la Trenton, controlate de trei regimente hessiene.

Din informațiile primite de la spioni și de la simpatizanți, comandanții militari britanici se așteptau la atacuri împotriva garnizoanei de la Trenton în timpul Crăciunului, însă au presupus că nu va fi vorba de nimic mai serios decât obișnuitele incursiuni de atac și retragere, cu formațiuni de dimensiunea unor patrule.

În dimineața zilei de Crăciun, când și-au făcut apariția grupurile de cercetași și au avut loc schimburi de focuri, colonelul Rall, comandantul trupelor hessiene, a presupus că la asta se rezuma acțiunea americanilor. Un viscol puternic dinspre nord-est, care a adus ninsori abundente în acea seară, i-a întărit impresia că garnizoana scăpase de raiduri, cel puțin cât avea să țină viscolul.

În noaptea de Crăciun, Washington și regimentele sale, însumând 2 400 de oameni, au început să traverseze râul înghețat, la 14,5 kilometri în aval de Trenton. A fost o traversare înceată, periculoasă, îngreunată de vânturile puternice, așa că ultimele tunuri au trecut râul abia la ora 3 dimineața. Armata a mărșăluit pe drumuri înghețate, prin lapoviță, ninsoare și o ploaie rece. La un moment dat, armata s-a despărțit, astfel încât să poată pătrunde în Trenton simultan, din două direcții diferite. Era ora 8 dimineața când un avanpost a observat coloana din nord înaintând prin zăpadă și s-au tras primele focuri de armă care au dat alarma în garnizoana care dormea.

A fost o acțiune rapidă, dar sângeroasă, trupele lui Washington luptând în satul format din o sută de case. Căpitanul Alexander Hamilton a poziționat piesele de artilerie, care au executat foc de anfiladă pe străzile unde încercau să se organizeze hessienii. Locotenentul James Monroe a fost rănit conducând un atac pentru capturarea tunurilor hessiene. La ora 9:30, hessienii erau încercuiți. Pierderile americanilor erau minime: patru răniți și nici un mort. În rândurile hessienilor se înregistraseră 106 morți sau răniți și 918 prizonieri. Până la prânz, armata americană, extenuată, cu povara numărului mare de prizonieri, a început retragerea pe pozițiile de pe malul opus al râului.

Victoria de la Trenton a lui Washington – împreună cu succesele sale strălucite, care au urmat după numai câteva zile, la Assumpink Creek și Princeton – au dat un imbold uriaș cauzei americane, insuflându-le curaj patrioților nehotărâți, redându-le încrederea în armată și dându-i Congresului Continental o idee despre ce puteau să realizeze trupele sale, chiar și în situația jalnică în care se aflau.

Tot la 26 decembrie:

1890: Moare arheologul german și descoperitorul „Troiei”, Heinrich Schliemann.

1891: Se naște romancierul american Henry Miller.

1893: Se naște dictatorul, criminalul în masă și părintele fondator al Republicii Populare Chineze, Mao Zedong.

1944: Armata a III-a, condusă de generalul american George Patton, salvează orașul încercuit Bastogne, din Belgia.

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar artistic la Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava