În după-amiaza zilei de 18 decembrie 1915, în Washington DC, văduva Edith Bolling Galt s-a căsătorit cu Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea președinte al Statelor Unite, rămas și el, de puțin timp, văduv. Prezența ei l-a salvat de la depresia acută de care suferise de la moartea primei soții, survenită în luna august 1914.

Cu Edith alături, a candidat la alegerile din 1916, câștigând al doilea mandat. În 1919, ea l-a salvat din nou, consecințele fiind cu totul diferite.

În condițiile încheierii războiului din Europa, președintele Wilson s-a lansat într-o campanie foarte solicitantă, la nivel național, cu scopul de a obține sprijinul popular pentru Tratatul de Pace de la Versailles și formarea Ligii Națiunilor. La sfârșitul lunii septembrie, a clacat din cauza extenuării. Revenit la Washington o săptămână mai târziu, a suferit un atac cerebral masiv, aproape fatal, în urma căruia a rămas paralizat.

Acesta a fost momentul în care Edith Wilson, în fruntea unui cerc de prieteni, care îi includea și pe medicul și pe secretarul de presă ai președintelui, a pus în scenă una dintre cele mai remarcabile operațiuni de ascundere a adevărului, la cel mai înalt nivel, din istoria Statelor Unite.

Timp de o lună, Wilson a zăcut în Casa Albă, complet dizabilitat.

Edith a fost intermediarul dintre el și lumea din afară. Se emiteau buletine medicale optimiste ca răspuns la zvonurile referitoare la starea sa de sănătate. Se primeau foarte puțini vizitatori. Consilierii de încredere erau îndepărtați. Mesajele destinate președintelui rămâneau, în general, fără răspuns, ori răspunsurile sale erau transmise prin intermediul lui Edith.

Wilson s-a refăcut parțial, încetul cu încetul, însă devenise, potrivit descrierii unui observator, „un bătrân slab, cu barba albă”. I s-a permis să facă prima plimbare cu mașina în ianuarie, dar a participat la ședințele cabinetului abia la mijlocul lui aprilie. Proiectele legislative votate de Congres căpătau putere de lege fără semnătura lui. Activitatea de guvernare care depindea de președinte stagna.

„Președinția la marginea patului” a lui Edith era destinată să-l mențină pe președinte la cârmă. Loialitatea personală a fost pusă mai presus de interesul național. Când medicul a refuzat să certifice incapacitatea președintelui, a fost evitată chestiunea demisiei în favoarea vicepreședintelui, așa cum prevede Constituția. La 17 luni de la atacul cerebral, Wilson nu avea încă suficientă putere pentru a participa la ceremonia de inaugurare a succesorului său, Warren G. Harding.

În afara președintelui însuși, cea mai mare pierdere a acestui episod ar putea să fie considerată Liga Națiunilor, a cărei înființare era prevăzută în Tratatul de la Versailles. Liga – și calitatea de membru al Statelor Unite – reprezenta cel mai important obiectiv pentru Wilson. A reprezentat viziunea sa privitoare la pacea globală, garantată prin implicarea Americii în afacerile internaționale. Însă pentru republicanii din Senat, unde dețineau majoritatea, Liga însemna o amenințare la suveranitatea Statelor Unite și perspectiva nefericită a implicării țării în afacerile internaționale.

După redactarea Tratatului, exista loc pentru compromisuri și mulți membri ai ambelor partide erau neliniștiți din această cauză, însă Wilson, având capacitatea intelectuală afectată și fiind izolat de realitățile politice care se petreceau în afara încăperii în care își ducea suferința, nu s-a clintit și nici nu le-a permis susținătorilor din Partidul Democrat să facă acest lucru în numele lui.

Observatorii care cunoșteau situația credeau că, dacă vicepreședintele Thomas Marshall ar fi devenit președinte, s-ar fi putut ajunge la o soluție care să permită ratificarea. Însă în lipsa unui compromis, Tratatul – și Liga – au fost respinse în Senat, mai întâi în decembrie 1919, apoi, pentru ultima oară, în cursul lunii martie a anului următor.

În deceniile care au urmat, pe măsură ce se adunau norii războiului, mulți au speculat pe tema schimbării evoluției istoriei secolului XX dacă Statele Unite ar fi intrat în Liga Națiunilor în 1920.

Woodrow Wilson a murit în 1924. Edith Wilson a mai trăit 37 de ani, suficient pentru a fi martora ceremoniei de instalare a președintelui John F. Kennedy, în 1961.

Tot la 18 decembrie:

1638: Moare Eminența Cenușie originară, Père Joseph, ajutorul lui Richelieu.

1737: Moare la Cremona lutierul Antonio Stradivari.

1941: 610 apărători americani capitulează pe insula Guam în fața a 5 000 de japonezi care îi atacaseră, după 3 ore de lupte.

Geo Alupoae, critic de teatru