An de an, data de 1 Iunie marchează Ziua Internațională a Copilului. Abordată ludic uneori, această sărbătoare înseamnă mult mai mult decât baloane colorate, tort și confetti. În esență, este ocazia perfectă de a lansa noi dialoguri și acțiuni în vederea construirii unei lumi mai bune pentru copii.

Importanța conștientizării problemelor cu care se confruntă copiii și propunerea de a dedica o zi susținerii și promovării drepturilor acestora au fost oficial supuse discuției în 1925, în cadrul Conferinței Mondiale pentru Bunăstarea Copiilor de la Geneva. Reprezentanții țărilor participante au conchis în unanimitate că „omenirea îi datorează copilului tot ce are mai bun de oferit” – o concluzie puternică, al cărei ecou este și astăzi la fel de răsunător.

În aceeași notă, Adunarea Generală a ONU a adoptat în anul 1954 o rezoluție prin care s-a recomandat instituirea la nivel global a Zilei Mondiale a Copilului, urmând ca fiecare țară să stabilească, în funcție de propria istorie, data alocată acestei sărbători. Prin această hotărâre, s-au dorit continuarea și sporirea dezbaterilor și demersurilor inițiate la Geneva, laitmotivul acestora fiind reprezentat de drepturile copilului.

În consecință, în anul 1959, Organizația Națiunilor Unite  adopta  Declarația Drepturilor Copilului, iar în anul 1989 Convenția asupra Drepturilor Copilului, astfel punându-se bazele cadrului legal de ocrotire a copiilor înainte și după naștere.

În 1990, România și-a luat angajamentul de a proteja drepturile tuturor copiilor prin semnarea și ratificarea Convenției ONU privind Drepturile Copilului. Trei decenii mai târziu, în ciuda pașilor parcurși în această direcție, în România trăiesc „1,3 milioane de copii în risc de sărăcie și excluziune socială, iar viețile a 700.000 de copii sunt afectate de deprivare materială severă (cea mai ridicată rată din UE), context nedorit care favorizează creșterea mortalității infantile, abandonul școlar și lipsa protecției sociale împotriva neglijării, a abuzurilor fizice ori sexuale” – se arată în raportul „Rezultate pentru copii”, publicat anul trecut de organizația Salvați Copiii.

Statistici tulburătoare aduce în atenția noastră și Fundația World Vision România, prin raportul „Bunăstarea copiilor din mediul rural 2020”:

• 1 din 5 copii (21%) consideră că nu este niciodată fericit;
• 1 din 10 (10%) copii se duce uneori sau mereu flămând la culcare;
• 17% din copii merg pe jos 8 km, zi de zi, pentru a ajunge la școală;
• 71% din tineri afirmă că violența este prezentă în școli;
• 52% din tineri se simt nesiguri în comunitate din cauza oamenilor care consumă alcool și sunt violenți.

În spatele acestor cifre, sunt perechi de ochi înlăcrimați, voci pe care cumva nimeni nu le aude, minți tinere, îmbătate de speranța ca ziua de mâine va fi mai bună.

Ziua Internațională a Copilului este, desigur, prilej de bucurie și sărbătoare, însă este, deopotrivă, o invitație la introspecție. Familie, școală, servicii sociale, medicale, instituții responsabile cu aplicarea legii – aceștia sunt actorii care acționează în jurul bunăstării fiecărui copil.

Să ne întrebăm pe 1 Iunie, an de an, cum le-am fost alături copiilor abuzați, flămânzi, discriminați, tinerilor care ratează șansa la educație, copiilor lăsați în urmă de părinții care muncesc în alte țări sau orfanilor și micuților abandonați, incluși în sistemul de protecție socială, care simt uneori că nimeni nu luptă pentru drepturile lor.

Poate dacă am răspunde onest la aceste întrebări și ne-am coagula cu toții resursele și eforturile în direcția protejării copiilor, a nevoilor și intereselor lor, statisticile îngrijorătoare s-ar transforma în zâmbete sincere, iar Ziua Internațională a Copilului ar deveni, într-un final, o sărbătoare a copilăriei fericite, celebrate simplu și firesc, cu tort, confetti și curcubeie de baloane colorate.