31 octombrie 1517 este considerată prima zi a Reformei. În ajunul Zilei Tuturor Sfinților, un călugăr augustinian de treizeci și patru de ani, pe nume Martin Luther, și-a afișat celebrele 95 de teze pe ușa Schlosskirche din orașul saxon Wittenberg.

Ceea ce a declanșat provocarea istorică a lui Luther la adresa Bisericii de la Roma a fost decizia papei Leon al X-lea de a finaliza reconstrucția catedralei San Pietro, care data din epoca Romei antice și care era în ruine – sau, mai degrabă, felul în care Leon a propus să se plătească munca pe șantier.

Bazilica San Pietro era unul dintre locurile sfinte ale creștinismului, deoarece se presupunea că ar fi locul de îngropăciune al apostolului Petru, care murise în jurul anului 67. Primul monument cunoscut, un edicul sau altar pentru o mică statuie, a fost construit în jurul anului 170, ulterior împăratul Constantin ridicând o bazilică peste edicul.

De-a lungul secolelor, mai multe biserici au fost construite pe acest loc, dar până în secolul al Xvlea ajunseseră în ruină, iar papa Nicolae al V-lea hotărâse construirea unei catedrale fără rival, care urma să fie numită Bazilica San Pietro (Sf. Petru), în onoarea fondatorului Bisericii.

Nicolae a murit în 1455, iar reconstruirea Bazilicii San Pietro a început abia în 1506, sub pontificatul lui Iuliu al II-lea, iar atunci când Leon X a devenit papă în 1513, clădirea era finalizată doar parțial. Leon a decis să continue proiectul și, având la îndemână artiști ca Rafael, mai rămânea o singură problemă – banii. Deci, pentru a strânge bani pentru bazilica nouă, a trecut la vânzarea indulgențelor pentru eliberarea sufletelor din Purgatoriu.

Leon a apelat la episcopi din întreaga Europă, cerându-le să găsească cumpărători. Un anume agent de vânzări s-a dovedit a fi deosebit de energic – Johann Tetzel, un călugăr dominican german, desemnat de către arhiepiscopul din Mainz să se ocupe de vânzarea de indulgențe.

Biserica era sufocată de simonie, nepotism, venalitate și corupție de un secol, dar atunci când Luther, un călugăr care preda la Universitatea din Wittenberg, a aflat de cinicul program de vânzări al lui Tetzel, a fost ultima picătură. Ca reacție la această ultimă impietate, s-a revoltat în fața fărădelegilor comise de Biserică, începând cu Tetzel, despre care a jurat: „Cu voia lui Dumnezeu, am să-i găuresc butoiul!” Apoi, în această zi, a bătut în cuie cele 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg.

Tezele lui Luther, scrise în latină, criticau doar indirect politica papală, subliniind, în același timp, viața spirituală din cadrul Bisericii. Luther susținea că grația divină nu poate fi ușor obținută, ci trebuie câștigată prin credință adevărată și suferință. Dar, pentru a se asigura că tezele-i vor fi citite și de persoane superioare ierarhic, nu numai de copiii de altar, a trimis copii către arhiepiscopul de Mainz. Mulțumită tiparului, care era în plin avânt, tezele au fost puse apoi în circulație în mare parte a Europei.

Astfel, construirea celui mai grandios monument al Bisericii Catolice a declanșat explozia care a divizat-o pentru totdeauna.

Tot la 31 octombrie:

1632: Se naște pictorul Jan Vermeer, la Delft.

1795: Se naște poetul englez John Keats.

1902: Primul cablu de telegraf de-a lungul Oceanului Pacific.

1940: Bătălia pentru Anglia ia sfârșit.

1952: Statele Unite detonează prima bombă cu hidrogen în atolul Eniwetok din Pacific.

Geo Alupoae, critic de teatru.