În județul Suceava la altitudinea de 1.700 metri lângă ”cuibul vulturilor” se află o mănăstire cu o istorie interesantă și de o frumusețe aparte. Este vorba de Mănăstirea Piatra Tăieturii, așezământ monastic situat pe versantul vestic al Culmii Piatra Tăieturii din Munții Bistriței, aflat în arealul administrativ al Comunei Panaci, într-o zonă cu peisaje de vis. A fost construită în doar un an și două luni de zile fiind sfințită pe 8 septembrie 1933. Locația oferă acces vizual spre Munții Călimani, Rarău, Rodnei, Ceahlău și cei ai Bârgăului. În pădurea de la Piatra Tăieturii a trăit în pustie părintele Ilie Cleopa în cei șase ani de prigoană comunistă, într-o groapă aflată la rădăcina unui brad. În incinta mănăstirii se află: Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului“, Paraclisul cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“, Portalul de intrare, Clopotnița, Casa de oaspeți cu două nivele având o capacitate de 50 de locuri, Peștera „Sfânta Cruce“, Peștera „Sfântul Antonie cel Mare“, Corp chilii și Anexe. Lîngă mănăstire este o cruce înaltă, ridicată pe borna ce marca odinioară hotarul cu Imperiul Austro-Ungar. La poarta de jos a mănăstirii este o troiță cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare”. În curtea mănăstirii este încorporată stânca din vârful Muntelui Piatra Tăieturii, de la care vine și numele locului. La baza acestei stânci, unde datorită poziției ei dominatoare a fost în vremea războiului cuib de mitralieră, este peștera care a fost pictată și sfințită tot cu hramul Sfântului Antonie cel Mare. În pădurea de la Piatra Tăieturii a trăit în pustie părintele Ilie Cleopa în cei șase ani de prigoană comunistă, într-o groapă aflată la rădăcina unui brad. Starețul Macarie al Mănăstirii este un om molcom și primitor care se bucură nespus când pelerinii îi calcă pragul ceva mai mulți vara și mai puțini iarna ținînd cont de traseul dificil de parcurs. Căi de acces Rutier: Din Vatra Dornei spre est pe DN17B, apoi la dreapta spre Panaci pe DJ174 și ulterior stanga pe DC 81B; Turistic: Sunt mai multe trasee turistice de 1,5- 3 ore din Panaci care duc la schit , toate superbe. Punctul de intrare pe traseul rutier către Mănăstirea Piatra Tăieturii, îl reprezintă centrul Comunei Panaci – intersecția spre stânga din fața Primăriei, semnalizată cu indicatoare. Prima parte a drumului (circa 2 km) care urmează Valea Chirileni, este betonată și urcă lin printre gospodării. La sfârșitul acestei porțiuni drumul mai continuă să urce pentru câteva sute de metri pe firul văii, după care urcă abrupt pe versantul din dreapta al sensului de urcare pentru mai bine de un kilometru. Restul traseului urmează în mare parte curba de nivel până sub mănăstire, ultima parte fiind puțin mai solicitantă. Odată ajunși în dreptul mănăstirii, pe partea dreaptă veți întâlni o troiță mare, iar la o sută de metri de aceasta, o intersecție. Pentru o vizită la mănăstire, urmați drumul din dreapta aproximativ 100 m. Istoric Inițial pe locul actualei mănăstiri a fost un schit cu hramul Nașterea Maicii Domnului. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1933 de catre preotul Iosif Achirilei, ctitorul acestui așezământ, pe locul proprietății familiei sale. Mormântul său se află astăzi în naosul bisericii mari acoperit de o lespede de marmură. Schitul a fost sfințit la 8 septembrie 1933, de către Mitropolitul Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc. Prin Decretul 410/1959 schitul a fost desființat, în anul 1962 fiind chiar demolat. Începând cu 1 iunie 1990 s-a trecut la reînființarea așezământului, de această dată cu rang de mănăstire, prin decizia Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, turnându-se temelia noii biserici mari pe vechiul amplasament și cu același hram, „Nașterea Maicii Domnului“. Aceasta a fost finalizată la 1 iunie 1997, fiind sfințită de către Pimen Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților și Teodosie Snagoveanul Arhiepiscop al Tomisului. Pictura a fost executată de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, fiind finalizată la 23 august 1998. Mai întâi a fost însă terminat și sfințit la 8 septembrie 1992 de către Arhiepiscopul Pimen, Paraclisul cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“. Doi ani mai târziu, la 11 septembrie 1994, s-a finalizat pictura acestuia tot de către Nicolae Gavrilean. La 1 octombrie 2000 s-au finalizat lucrările de construcție a clopotniței, a unei case de oaspeți cu două nivele având o capacitate de 50 de locuri, precum și de amenajare a altor două lăcașe de rugăciune din apropiere: Peștera „Sfânta Cruce“ și Peștera „Sfântul Antonie cel Mare“, aceasta din urmă fiind pictată în tempera și resfințită de către Arhiepiscopul Pimen la 20 iulie 2003. Oportunități turistice Locația oferă acces vizual spre Călimani, Rarău, Rodnei, Ceahlău și cei ai Bârgăului. Pasul Păltiniș care este cale de acces între Vatra Dornei și Județul Neamț , cu drum pavat cu bârne de lemn. Catedrala Munților din Panaci Traseul de creastă al Masivului Pietrosul Bistriței cu marcaj Bandă roșie, care urcă la vest de la Pasul Păltiniș și coboară spre est la Cheile Zugreni Traseul Panaci-Piatra Tăieturii-Gura Barnarului, cu marcaj Punct albastru Izvoarele de apă minerală Depozitul fosilifer Glodu Arborele Zmeu Text parțial preluat: www.wikipedia.org ...

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Vama este un lăcaș de...

Biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din Călinești-Enache este...

Biserica de lemn „Înălțarea Domnului” din satul sucevean Dărmănești este...

Comuna suceveană Dărmănești are pe teritoriul său o salbă de...

Puțini știu că în comuna suceveană Forăști se află una dintre...

La o aruncătură de băț de municipiul Suceava se află o biserică...

Biserica veche de lemn din comuna suceveană Frătăuții Noi este o adevărată bijuterie arhitecturală. Construită în anul 1744 edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul Adormirea Maicii Domnului, sărbătorit la data de 15 august. În perioada 1884-1896 la această biserică a slujit preotul Iraclie Porumbescu, tatăl cunoscutului compozitor Ciprian Porumbescu. Lângă biserică se află și o frumoasă clopotniță. În ciuda vechimii și a importanței sale istorice, Biserica de lemn din Frătăuții Noi nu a fost încă inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava deși demersurile către autorități au fost făcute de ani de zile. Vechimea, splendoarea interiorului şi arhitectura atât de graţioasă ar fi permis cu uşurinţă acest lucru. De aceea este de neînțeles atitudinea autorităților. Inscripția de pe crucea lui Iraclie Porumbescu: ”Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară” Conform unei pisanii care ar fi existat în biserică, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc. Lângă peretele absidei laterale sudice a bisericii se află o cruce ridicată în anul 1840, pe mormântul preotului paroh Pantelimon Maierean. Pe piatra tombală este o inscripție cu caractere chirilice: „Aice [să] odihnesc oasăle robului [lui] Dumnezău prezviter Pantelemon Maierean paroh Frătăuțului Nou, carele în ai 60-le ani ai vieții sale la 10 octombrie anul 1828 au răpăosat”. Crucea a fost refăcută de epitropul Epifanie Maierean în 1968. Între anii 1884-1896 a slujit aici ca preot paroh omul de cultură Iraclie Porumbescu (1823-1896), tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. El fusese anterior preot paroh la Stupca, dar se mutase de acolo după moartea fiului său din anul 1883. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător. El a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură.  Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: „Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară”. Fiul său, Ștefan Porumbescu (1856-1896), a murit și el în același an și a fost înmormântat tot lângă peretele bisericii. În anul 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), a mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului. Mare patriot, naţionalist şi prozator al Bucovinei, preotul Iraclie Porumbescu a păstorit mai multe localităţi sucevene, până să ajungă la Frătăuţii Noi. A fost paroh la Boian, apoi la Şipotele Sucevei (astăzi Izvoarele Sucevei), la Stupca, iar după moartea lui Ciprian, feciorul pe care l-a plâns îndelung, a ajuns la Frătăuţii Noi. „Părintele Iraclie Porumbescu a fost acela care a iniţiat construirea bisericii noi din localitate. La bisericuţa de lemn a prelungit pridvorul, ca să încapă lumea în biserică. Şi dacă nu încăpeau toţi, lumea stătea şi afară, sub poala bisericii, pe laiţe de lemn şi asculta Liturghia. Povestesc bătrânii că părintele Iraclie avea o voce puternică, frumoasă, „ca o limbă de clopot“, spune pr. Dutciac, originar – poate nu întâmplător – tot din Şipotele Sucevei, acolo unde odinioară a slujit şi pr. Porumbescu. Construcţia a fost ridicată cu lemn „de pe loc“ Lăcașul de cult dispune de două clopote: unul mai mare din 1876 și unul mai mic din 1895. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn-clopotniță de lemn, de formă octogonală și cu un etaj, acoperit cu șindrilă. Biserica de lemn din Frătăuții Noi este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș înalt, cu pante repezi, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Pe coama bisericii se află două cruci (una în partea de est și alta în partea de vest). Construcţia a fost ridicată cu lemn „de pe loc“, din pădurile falnice ce creşteau, demult, pe malurile Sucevei. La început, bisericuţa a fost acoperită cu şindrilă, „în solzi de peşte“, dar pe la 1934 a căpătat învelitoare de tablă. Abia prin 2004 părintele Viorel Dutciac a reuşit să-i redea înfăţişarea de odinioară, înveşmântând din nou cu draniţă acoperişul. Sursă text: www.wikipedia.org ...