În perioada 12-16 iulie, Muzeul Național al Bucovinei va derula...

Pe 22 iunie, începând cu ora 19.00, Auditoriumul „Joseph Schmidt”...

În perioada 22-24 iunie pe scena Teatrului Municipal ”Matei Vișniec”...

Pe 22 și 23 iunie, o asociație din București va susține două...

Biserica veche de lemn din comuna suceveană Frătăuții Noi este o adevărată bijuterie arhitecturală. Construită în anul 1744 edificiul religios se află localizat în cimitirul satului și are hramul Adormirea Maicii Domnului, sărbătorit la data de 15 august. În perioada 1884-1896 la această biserică a slujit preotul Iraclie Porumbescu, tatăl cunoscutului compozitor Ciprian Porumbescu. Lângă biserică se află și o frumoasă clopotniță. În ciuda vechimii și a importanței sale istorice, Biserica de lemn din Frătăuții Noi nu a fost încă inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava deși demersurile către autorități au fost făcute de ani de zile. Vechimea, splendoarea interiorului şi arhitectura atât de graţioasă ar fi permis cu uşurinţă acest lucru. De aceea este de neînțeles atitudinea autorităților. Inscripția de pe crucea lui Iraclie Porumbescu: ”Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară” Conform unei pisanii care ar fi existat în biserică, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc. Lângă peretele absidei laterale sudice a bisericii se află o cruce ridicată în anul 1840, pe mormântul preotului paroh Pantelimon Maierean. Pe piatra tombală este o inscripție cu caractere chirilice: „Aice [să] odihnesc oasăle robului [lui] Dumnezău prezviter Pantelemon Maierean paroh Frătăuțului Nou, carele în ai 60-le ani ai vieții sale la 10 octombrie anul 1828 au răpăosat”. Crucea a fost refăcută de epitropul Epifanie Maierean în 1968. Între anii 1884-1896 a slujit aici ca preot paroh omul de cultură Iraclie Porumbescu (1823-1896), tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. El fusese anterior preot paroh la Stupca, dar se mutase de acolo după moartea fiului său din anul 1883. La Frătăuții Noi, preotul Iraclie a fost și învățător. El a organizat la școala din sat cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură.  Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul la care slujise ca preot. Pe crucea sa de mormânt se află următoarea inscripție: „Aice zace marele naționalist și poet ecsarch archiepiscopal Jraclie PORUMBESCU paroch ortodocs nă ot Sucevița în 9/III 1823 mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară”. Fiul său, Ștefan Porumbescu (1856-1896), a murit și el în același an și a fost înmormântat tot lângă peretele bisericii. În anul 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), a mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului. Mare patriot, naţionalist şi prozator al Bucovinei, preotul Iraclie Porumbescu a păstorit mai multe localităţi sucevene, până să ajungă la Frătăuţii Noi. A fost paroh la Boian, apoi la Şipotele Sucevei (astăzi Izvoarele Sucevei), la Stupca, iar după moartea lui Ciprian, feciorul pe care l-a plâns îndelung, a ajuns la Frătăuţii Noi. „Părintele Iraclie Porumbescu a fost acela care a iniţiat construirea bisericii noi din localitate. La bisericuţa de lemn a prelungit pridvorul, ca să încapă lumea în biserică. Şi dacă nu încăpeau toţi, lumea stătea şi afară, sub poala bisericii, pe laiţe de lemn şi asculta Liturghia. Povestesc bătrânii că părintele Iraclie avea o voce puternică, frumoasă, „ca o limbă de clopot“, spune pr. Dutciac, originar – poate nu întâmplător – tot din Şipotele Sucevei, acolo unde odinioară a slujit şi pr. Porumbescu. Construcţia a fost ridicată cu lemn „de pe loc“ Lăcașul de cult dispune de două clopote: unul mai mare din 1876 și unul mai mic din 1895. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn-clopotniță de lemn, de formă octogonală și cu un etaj, acoperit cu șindrilă. Biserica de lemn din Frătăuții Noi este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș înalt, cu pante repezi, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Pe coama bisericii se află două cruci (una în partea de est și alta în partea de vest). Construcţia a fost ridicată cu lemn „de pe loc“, din pădurile falnice ce creşteau, demult, pe malurile Sucevei. La început, bisericuţa a fost acoperită cu şindrilă, „în solzi de peşte“, dar pe la 1934 a căpătat învelitoare de tablă. Abia prin 2004 părintele Viorel Dutciac a reuşit să-i redea înfăţişarea de odinioară, înveşmântând din nou cu draniţă acoperişul. Sursă text: www.wikipedia.org ...

Muzeul de Științele Naturii din Suceava, din cadrul Muzeului...

Chilia lui Daniil Sihastrul este o grotă săpată într-o stâncă de pe valea pârâului Vițău din comuna suceveană Putna în care a viețuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. Ea se află la o distanță de circa 1 km de Mănăstirea Putna. Chilia lui Daniil Sihastrul a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Monumentul a fost pus în valoare de un frumos parc amenajat de Primăria Putna din fonduri proprii. Ștefan cel Mare la Chilia lui Daniil Sihastrul. Pustnicul i-a proorocit domnia în scaunul Moldovei Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți și apoi a fost hirotonit preot, devenind un duhovnic renumit. După un timp, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus. Simțind nevoia de mai multă liniște, a devenit schimnic cu numele de Daniil și s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițău. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd și azi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici a venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457. Tot la îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466. După sfințirea în 1470 a acestui lăcaș, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde își continuă viața monahală. La Voroneț îl vizitează din nou Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul. Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei victorii, domnitorul a construit în anul 1488 Mănăstirea Voroneț. După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii. A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț. Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. A fost considerat sfânt încă din timpul vieții, vindecând pe cei bolnavi, alungând demonii și alinând suferințele. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în ședința din 20-21 iunie 1992 a Sfântului Sinod, cu numele de „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” și zi de prăznuire la 18 decembrie. Daniil Sihastrul care a fost canonizat în 1992 este înmormântat în pridvorul Mănăstirii Voroneț Fiind un duhovnic renumit, ieromonahul David de la Mănăstirea „Sf. Lavrentie” era asaltat de o mulțime de credincioși care-i cereau ajutorul în diverse probleme. Dorind să se roage în liniște, el a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimonah de Daniil. El s-a retras ca pustnic (sihastru) într-o zonă împădurită ascunsă și greu accesibilă, înspre munte, în apropierea vărsării pârâului Vițău în râul Putna. După cum spune tradiția, el a săpat cu dalta într-o stâncă înălțată deasupra văii Vițăului un paraclis, iar dedesubt se află un alt loc scobit în piatră, care îi slujea drept chilie. Paraclisul are trei despărțituri (pronaos, naos și altar), o lungime de 9.25 metri și o înălțime de 2 metri. Între naos și altar se afla un mic iconostas, iar bolta a fost zugrăvită, fiind vizibile și astăzi urme de culori obținute din fierturi de plante. Într-o scobitură mică din peretele altarului era așezată o icoană. Pe peretele naosului, lângă fereastră, se află săpată o cruce și câteva slove care datează din anul 1499. Încăperea aflată sub paraclis era folosită de sihastru drept chilie, aici nevoindu-se zi de zi în post aspru, tăcere și rugăciuni neîncetate. Tradiția spune că sihastrul Daniil a viețuit în aceste locuri timp de 20 de ani. Vestea despre acest evlavios sihastru s-a răspândit repede, iar Daniil a început să fie căutat de o mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli și suferințe, precum și de monahi ori pustnici din întreaga Moldovă care-i cereau îndemnuri și sfaturi duhovnicești. În prezent, Chilia lui Daniil Sihastrul a deveniut un loc de pelerinaj, aici venind anual mii de turiști din țară și din străinătate. Sursă text :www.suceava newswikipedia.org ...

Când spui Bucovina spui tradiții, spiritualitate, biserici UNESCO...