În perioada 15-23 mai în municipiul Suceava se organizează ”Zilele...

Chilia lui Daniil Sihastrul este o grotă săpată într-o stâncă de pe valea pârâului Vițău din comuna suceveană Putna în care a viețuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. Ea se află la o distanță de circa 1 km de Mănăstirea Putna. Chilia lui Daniil Sihastrul a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Monumentul a fost pus în valoare de un frumos parc amenajat de Primăria Putna din fonduri proprii. Ștefan cel Mare la Chilia lui Daniil Sihastrul. Pustnicul i-a proorocit domnia în scaunul Moldovei Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți și apoi a fost hirotonit preot, devenind un duhovnic renumit. După un timp, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus. Simțind nevoia de mai multă liniște, a devenit schimnic cu numele de Daniil și s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițău. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd și azi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici a venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457. Tot la îndemnul lui Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare construiește Mănăstirea Putna în anul 1466. După sfințirea în 1470 a acestui lăcaș, se retrage la Voroneț, pe malul pârâului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde își continuă viața monahală. La Voroneț îl vizitează din nou Ștefan cel Mare, după înfrângerea de la Războieni din 1476, cerându-i sfatul. Daniil Sihastrul l-a sfătuit să continue luptele cu turcii, prevăzând că va birui, ceea ce s-a și întâmplat. În amintirea acestei victorii, domnitorul a construit în anul 1488 Mănăstirea Voroneț. După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii. A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț. Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”. A fost considerat sfânt încă din timpul vieții, vindecând pe cei bolnavi, alungând demonii și alinând suferințele. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în ședința din 20-21 iunie 1992 a Sfântului Sinod, cu numele de „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” și zi de prăznuire la 18 decembrie. Daniil Sihastrul care a fost canonizat în 1992 este înmormântat în pridvorul Mănăstirii Voroneț Fiind un duhovnic renumit, ieromonahul David de la Mănăstirea „Sf. Lavrentie” era asaltat de o mulțime de credincioși care-i cereau ajutorul în diverse probleme. Dorind să se roage în liniște, el a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimonah de Daniil. El s-a retras ca pustnic (sihastru) într-o zonă împădurită ascunsă și greu accesibilă, înspre munte, în apropierea vărsării pârâului Vițău în râul Putna. După cum spune tradiția, el a săpat cu dalta într-o stâncă înălțată deasupra văii Vițăului un paraclis, iar dedesubt se află un alt loc scobit în piatră, care îi slujea drept chilie. Paraclisul are trei despărțituri (pronaos, naos și altar), o lungime de 9.25 metri și o înălțime de 2 metri. Între naos și altar se afla un mic iconostas, iar bolta a fost zugrăvită, fiind vizibile și astăzi urme de culori obținute din fierturi de plante. Într-o scobitură mică din peretele altarului era așezată o icoană. Pe peretele naosului, lângă fereastră, se află săpată o cruce și câteva slove care datează din anul 1499. Încăperea aflată sub paraclis era folosită de sihastru drept chilie, aici nevoindu-se zi de zi în post aspru, tăcere și rugăciuni neîncetate. Tradiția spune că sihastrul Daniil a viețuit în aceste locuri timp de 20 de ani. Vestea despre acest evlavios sihastru s-a răspândit repede, iar Daniil a început să fie căutat de o mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli și suferințe, precum și de monahi ori pustnici din întreaga Moldovă care-i cereau îndemnuri și sfaturi duhovnicești. În prezent, Chilia lui Daniil Sihastrul a deveniut un loc de pelerinaj, aici venind anual mii de turiști din țară și din străinătate. Sursă text :www.suceava newswikipedia.org ...

Când spui Bucovina spui tradiții, spiritualitate, biserici UNESCO...

Județul Suceava găzduiește cel mai vechi cimitir din România și din Europa de Est. Este vorba de cimitirul medieval evreiesc din orașul Siret. Acesta are o valoare istorică și culturală deosebită pentru comunitatea evreiască din România dar şi pentru comunitatea evreiască mondială datorită pietrelor tombale care împodobesc mormintele decorate prin sculptare cu diverse motive ebraice. Ornamentele includ motive religioase, simboluri geometrice și simboluri vegetale și animale (lei, păsări, seroi și animale imaginare). Cea mai veche piatră de mormânt datează din anul 1560. Motivele cele mai frecvente sunt: Leul, Pasărea, Grifonul, Menora (candelabrul cu șapte brațe), Arborele vieții, Mâinile binecuvântării, Tora. Pietrele tombale sunt atât dovada existenței unei puternice comunități evreiești în perioada medievală cât și al nivelului cultural al acestei comunități. Aceste pietre se numără printre cele mai frumoase monumente funerare evreiești din România. Cimitirul evreiesc din Siret a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015. Cimitirul este situat pe dealul Horodiște. 342 de pietre funerare de o frumusețe deosebită În cartea cercetătorului ieșean Silviu Sanie ”Dăinuire prin piatră. Monumentele cimitirului medieval evreiesc de la Siret” apărută la Editura Hasefer, Bucureşti, în  anul 2000 se vorbește de existența a 342 de pietre funerare în cimitirul medieval de la Siret. Autorul analizează, în ordine alfabetică, numele de persoane întâlnite pe stelele funerare. Din cele 100 de nume masculine 81 se dovedesc a fi de sorginte ebraică, alte 19 sunt în mare parte adoptate din germană şi din limbile slave, dar şi din greacă, în timp ce pentru numele feminine analiza constată existenţa a 26 de origine ebraică, celelalte, mai numeroase provenind din limbile germană şi slavă, unele dintre ele metamorfozate în spiritul limbii idiș. Din analiza epitafurilor rezultă că din cele 342 de pietre tombale 193 (56,44%) au fost puse pe mormântul unor bărbaţi şi 149 (43,56%) pe mormântul unor femei. În cimitir sunt înmormântați 35 de rabini În cimitir au fost înmormântaţi: 89 de învăţători ai legii, 35 de rabini, un judecător, un secretar al obştii (pisar) şi un conducător al obştii (staroste). Un capitol al cărții se referă la  ”Ornamentica monumentelor funerare” și este dedicat prezentării repertoriului de motive decorative întâlnite pe stelele funerare de la Siret. Sunt menţionate marile teme ornamentale: zoomorfe (urşi, lei, cerbi, grifoni, licorni, porumbei, păuni, berze, vulturi mono şi bicefali, peşti), asociate vegetale (pomul vieţii, vasul cu flori, viţa de vie, crengile de măslini), elemente arhitectonice (faţada de templu, grupul de două coloane simple cât şi „solomonice”, dar şi alte obiecte precum sfeşnicele şi coroanele. Se emite ipoteza existenţei, în acele spaţii cu morminte unde lipsesc monumentele să fi existat înmormântări anterioare secolului XVIII, marcate de stele de piatră sau de lemn, care nu au mai rezistat scurgerii timpului. Pietrele funerare siretene au fost confecţionate de artizani evrei şi prezenţa unor nume de familie precum Steinmetz şi Picher este considerată o mărturie în acest sens. Cimitirul Vechi sau Ocopiştea Aşezat în partea de est a oraşului, Cimitirul Vechi sau Cimitirul I, cum îi spun cărturarii evrei, este considerat cel mai vechi cimitir evreiesc din sudul provinciei noastre. Localnicii îi spun Ocopiştea, deoarece este aşezat pe două coline, unicul fragment din valul de apărare al oraşului ce a ajuns până la noi. Înconjurat de un zid de piatră acoperit cu beton, cimitirul are aspectul unei cetăţui, iar cele două coline ne duc cu gândul la cocoaşele unei uriaşe cămile bactriene de lut. În zid, este încastrată o lespede ce are aspectul unei pisanii, dar textul este şters. Se consideră că este vorba despre o pisanie de la o biserică armenească. ...

Biserica de lemn „Sfinții Voievozi și Sfântul Gheorghe” din satul...

Satul Moara Nica din comuna suceveană Moara, situată la o aruncătură...

Comuna suceveană Boroaia găzduiește o biserică veche de lemn...

Una dintre cele mai vechi biserice de lemn din județul Suceava...