Satul sucevean Țibeni din comuna Satu Mare găzduiește o frumoasă biserică romano-catolică, o construcție impunătoare cu alură de catedrală ridicată în anul 1893. Biserica a fost contruită de comunitatea maghiară din Țibeni care a colonizat așezarea în anul 1776 și care inițial i-a dat denumirea Istensegíts, în traducere „Doamne-ajută”. Istoria acestei localități este una aparte.

Satul a fost întemeiat în anul 1776 de către secui care au părăsit zona Ciucului din cauza masacrului de la Siculeni. Până în anul 1941 a fost una din puținele așezări ale secuilor din Bucovina. În timpul celui de-al doilea război mondial, în urma unui acord dintre guvernele fasciste ale României și Ungariei, locuitorii din Țibeni au fost mutați în Bacica.

În 1930 în Țibeni 94% dintre locuitori erau maghiari

Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Țibeni se ridica la 3.239 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau maghiari (94,0%), cu o minoritate de germani (3,25%), una de evrei (1,2%) și una de români (1,1%). Alte persoane s-au declarat: polonezi (1 persoană), ruși (3 persoane) și turci (1 persoană). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau romano-catolici (95,7%), dar existau și ortodocși (0,7%) , mozaici (1,28%) și evanghelici\luterani (2,0%). Alte persoane au declarat: reformați\calvini (1 persoană), religie nedeclarată (12 persoane).

În anul 1783, însuși împăratul austriac Iosif al II-lea a vizitat Bucovina. El s-a arătat foarte mulţumit de Istensegits când a văzut străzile drepte, casele uniform ridicate şi gospodăriile coloniştilor. Pe lângă construirea locuinţelor, pentru maghiarii din Istensegits a fost prioritară şi ridicarea unei mici capele din lemn. Însemnări regulate, în registrul bisericii, s-au făcut începând cu anul 1785, de către preotul Mauriciu Mártonffy. În anul 1800, pe locul capelei s-a înălţat o biserică din lemn, prin grija preotului Cseke Juvenálisz.

Împăratul austriac Iosif al II-lea a vizitat Țibeniul în anul 1783

La 17 iulie 1917, ruşii au ocupat Ţibeniul, deoarece satul împreună cu localitatea Dorneşti au căzut exact pe linia frontului. Foarte multe case au fost distruse. Printre altele, soldaţii ruşi au vrut să ia clopotul de la biserică şi tuburile de la orgă. Acestea au fost salvate de preotul Péter Bálint, care era cât pe ce să fie împuşcat în timpul intervenției sale eroice. În prezent, nu mai există nici clopotul original (acesta fiind topit și refăcut), și nici orga bisericii, despre care bătrânii satului își amintesc vag că, după cel de-al doilea război mondial era parțial distrusă și să tubulatura ei a devenit obiect de joacă pentru copiii satului.

Biserica romano-catolică ridicată cu peste o sută de ani în urmă, de către secuii catolici, din piatră şi cărămidă – construcţie uriaşă, cât o catedrală a fost renovată și modernizată. Părintele şi credincioşii s-au apucat de treabă încă din anul 2004. Lăcașul a fost primenit, renovat, reparat, consolidat, recondiţionat şi reîmprospătat, atât la exterior, cât şi în interior, fiind înzestrat cu geamuri termopan, sistem ultramodern de încălzire, sonorizare, o nouă pavimentare cu dale de piatră şi mochetat, iar patrimoniul iconografic reînnoit şi completat. Hramul bisericii din Ţibeni este Naşterea Maicii Domnului. S-a păstrat astfel hramul pe care aceasta îl avea când aparținea comunității secuiești care a locuit aici și apoi s-a repatriat în Ungaria.

Sursă: ”Monografia Ţibeni. Popasuri în timp”, de Pr. Valentin Pușcașu