S-au împlinit, la 15 februarie în acest an, 185 de ani de la nașterea lui Constantin   Moroiu, fondatorul Marii Loji Naționale din România la 8-20 septembrie 1880 și, după un an, al Supremului Consiliu de Rit Antic Primitiv de Memphis și al Supremului Consiliu de grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România. A fost cel dintâi Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România și, de asemenea, cel dintâi Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 și Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat. 

Constantin Moroiu s-a născut la 15 februarie 1837, în București, plasa Postovari, districtul Ilfov, fiul lui Marin și al Ecaterinei Moroiu, o familie de oameni instruiți și înstăriți. Era nepotul profesorului și francmasonului Constantin (Costache) Moroiu, inițiat într-o Lojă din Italia. După 2 ani de școală de ofițeri, în 1863 primește gradul de sublocotenent, iar la 30 august este numit ofițer în Regimentul 7 Infanterie. La 10 mai 1866, exact în memorabila zi de înscăunare a prințului Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost înălțat în gradul de locotenent. A urcat în ierarhia militară până la gradul de căpitan activ. S-a căsătorit în anul 1869 și a avut două fete, Elena și Maria, ambele membre ale Lojei Steaua Sudului din Mangalia, prima Lojă de Adopție fondată în România. Maria a fost căsătorită cu Gheorghe Gh. Bibescu.

Constantin Moroiu la jubileul din anul 1908 (în centrul fotografiei)

La 13 septembrie 1877, aflat pe frontul Războiului de Independență a României, Constantin Moroiu a fost rănit în luptele de la Grivița. Rănile de atunci îi vor afecta cariera militară. Pentru meritele sale pe timp de pace și în război, a fost decorat cu ordine și medalii românești, între care: Semnul onorific de argint pentru serviciul militar de 18 ani, Medalia Trecerea Dunărei, Medalia Apărătorii Independenței, Medalia comemorativă, Medalia Virtutea Militară „pentru curajul și serviciul făcut în luptele succedate din zilele de 27, 30, 31 august și în septembrie 1877 în Bulgaria” și „Semnul onorific de aur pentru serviciul militar de 25 de ani”.

În octombrie 1884, în vârstă de numai 47 de ani, Constantin Moroiu este „demisionat” din armată și se retrage în București. Un an mai târziu este trecut „în poziție de reformă pentru infirmități incurabile dobândite în timpul războiului din 1877-1878”, cu toate drepturile cuvenite. Mai târziu, la 10 mai 1912, va fi avansat la gradul de maior în retragere.

Constantin Moroiu este fondatorul și primul Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România, atunci sub titulatura „Marea Lojă Națională Română”. Fratele său, George Moroiu, a fost și el francmason. Moroiu a fost inițiat în Loja Înțelepții din Heliopolis la 9/21 iunie 1874 și a primit gradul de Maestru la 12/24 iunie 1875. Va reactiva Loja Steaua Dunării la 28 septembrie 1878, sub obediența Marelui Orient Lusitan. Reia legăturile cu Loja Înțelepții din Heliopolis, în care va fi ales demnitar și Garant de amiciție. La 22 noiembrie 1882, înființează Marele Capitol Royal Arch. Constantin Moroiu se află și pe Tabela de Onoare a Ordinului Martinist, din care a făcut parte (1899). A fost Garant de amiciție pentru multe Mari Loji și Supreme Consilii, Mare Maestru de Onoare al Supremului Mare Consiliu din mai multe țări din Europa și America, precum și membru în Grupul de științe ezoterice din București. În 1884 înființează la Bruxelles Loja Fiii României. El va promulga și noua Constituție Masonică, în 1899, iar în 1904 participă la Congresul Masonic de la Bruxelles, unde susține problema românilor din Macedonia. În 1911 împarte în două secțiuni Marea Lojă, rămânând „Suveran Pontif”. În perioada Primului Război Mondial, Constantin Moroiu a luat măsuri de sprijinire a familiile militarilor aflați pe front și a văduvelor de război. 

Sunt foarte multe surse care conțin informații despre activitatea lui masonică, aflate în Arhivele naționale sau în istoriile scrise de colonelul I.T. Ulic. Constantin Moroiu a murit (în termeni masonici „a trecut la Orientul Etern)” la 27 aprilie 1918, și a fost înmormântat în cimitirul Bellu-civil din București.

 În anul 2015, regretatul președinte al Asociației Filatelice Române, Leonard Pașcanu, a descoperit crucea de mormânt a familiei Moroiu în cimitirul Bellu-civil. Deși semnalat din anul 2015, a rămas un mormânt părăsit. Surpriza este că înainte de aniversarea nașterii lui în acest an, domnul Florian Niculae, cunoscător al istoriei Francmasoneriei române, ne-a arătat o fotografie pe care domnia sa a făcut-o la cimitirul Bellu-civil la mormântul lui Constantin Moroiu, complet refăcut, de o persoană al cărei nume nu îl putem devoala. O singură problemă trebuie analizată: anul nașterii trecut pe cruce este 1859. Fiind probabil foarte erodat pe crucea veche, a fost o greșeală la refacerea scrisului, deoarece toate celelalte date corespund: numele „Maior Constantin M.[arin] Moroiu” și anul decesului: 1918.

 În antiteză, vă prezentăm cele două morminte.

mAREA lOJA

Crucea de pe mormânt înainte de renovare (stânga) și după renovare (dreapta)

Privire de ansamblu a mormântul

Marea Lojă Națională din România aduce un pios omagiu memoriei celui care a reușit să construiască o Mare Lojă suverană, treptat recunoscută de marile puteri masonice ale lumii.

Prof. univ. dr. Gheorghe Bichicean

Mare Purtător de Cuvânt al Marii Loji Naționale din România