Cu o mică întârziere datorată pandemiei, a ieșit de sub tipar, în Franța, o importantă lucrare enciclopedică, sub egida unor instituții de mare importanță: La Fondation Simone et Cino Del Duca, L’Institut de France – l’Académie des Sciences morales et politiques, Le Laboratoire LT2D (Lexiques, Textes, Discours, Dictionnaires) et La Fondation de l’université de Cergy-Pontoise, La fondation de CY Cergy-Paris-Université.

Volumul, de o excepțională valoare, reprezintă o premieră în Europa, prin abordare și metodologii, cu un înalt nivel științific. El poartă titlul La vie de l’esprit en Europe centrale et orientale, depuis 1945, Dictionnaire Enciclopedique (Éditions du Cerf, Paris, 2021, tipărit în Franța)^[1] și este o operă colectivă de amploare, coordonată de reputata scriitoare și gânditoare Chantal Delsol, profesor universitar emerit, membră a Institut de France, fondatoare și directoare a Institutului „Hannah Arendt”, cercetător și doctor în filosofie la Universitatea Marne-la-Vallée, colaboratoare a revistei Le Figaro, precum și de Joanna Nowicki, profesor universitar, doctor în științe ale informației și ale comunicării la Universitatea Cergy-Pontoise, Paris, membră a Laboratorului Lexiques-Textes-Discours-Dictionnaires, colaboratoare a revistei Hermès. Este vorba despre un Dicționar enciplopedic al intelectualilor din cealaltă Europă (de « l’autre Europe »), editat în limba franceză și elaborat de un grup de peste 150 de specialiști, cercetători, profesori, critici și scriitori din toate țările ariei geografice europene central-orientale (Bulgaria, Polonia, Albania, Ungaria, Moldova, Cehoslovacia, Germania de Est (RDG), URSS, România, Ucraina, Slovenia, Estonia, Lituania, Belarus, Balcanii Occidentali, Vatican) .

Am fost onorată de participarea la acest proiect notabil. Partea dedicată spațiului românesc a fost coordonată de profesorul universitar, cercetător și scriitor Ionel Bușe, doctor în filosofie și directorul Centrului de Cercetare a Imaginarului  “Mircea Eliade” din Craiova. Acesta a coordonat un colectiv românesc de personalități care au semnat în Enciclopedie studii și fișe concentrate dedicate unor autori români. Am făcut parte din acest colectiv format din: Ionel Bușe, coordonator pentru România, Ruxandra Cesereanu, Corin Braga, Mihaela Ursa, Călin Teutișan,  Laura Pavel,  Mioara Anton, Angela Furtună, Cristina Burtea Cioroianu, Bogdan Crețu, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Flori Bălănescu, Simona Corlan Ioan, Ioana Cîrstocea, Ana Maria Cătănuș, Ioan Lascu, Cosmin Dragoste Lazăr Popescu, Haricleea, Nicolau, Liliana Corobca, Marian Cojoc, Daniela Iancu și alții.  Paginile și notele enciclopedice redactate de noi au fost despre autori români, dar și despre fenomene românești petrecute după 1945. Dintre autorii incluși în Enciclopedie fac parte: Nicolae Manolescu, Nichita Stănescu, Monica Lovinescu, Dumitru Țepeneag, Andrei Codrescu, Adrian Marino, Eugen Simion, Ion D. Sîrbu, Tristan Tzara, Alexandru Paleologu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Matei Vișniec, Gheorghe Vlăduțescu, Tudor Vianu, George Uscătescu, Basarab Nicolescu, Virgil Nemoianu, Mihai Șora, Nicolae Steinhardt, Norman Manea, Solomon Marcus, Constantin Noica, Stefan Odobleja, Vintilă Horia, Stefan Lupașcu, Ana Blandiana, Lucian Boia, Lucian Blaga, Mircea Florian, Paul Celan, George Călinescu, Emil Cioran, Andrei Codrescu, Eugen Coșeriu, Ioan Petru Culianu, Neagu Djuvara, Anton Dumitriu, Mircea Florian, Alexandru Dragomir, Tudor Arghezi, Sorin Alexandrescu, Vasile Tonoiu și alții.

Pentru Enciclopedie, eu am elaborat pagina concentrată dedicată Monicăi Lovinescu, vieții, operei și importanței acestei ilustre figuri a criticii, literaturii și culturii românești, precum și a exilului românesc antitotalitar.^[2]

*

Cele două coordonatoare ale ediției au așezat această Enciclopedie sub moto-ul semnat în 1968 de Jules Michelet^[3], care susținea că Europa nu este doar un ansamblu format dintr-o simplă reuniune de popoare, ci este un mare instrument armonic, o liră, în care fiecare naționalitate (vezi, prin actualizare, toate dezvoltările democratice privind culturile incluse la ora actuală, n.m.) este o coardă muzicală și în cadrul căreia aceasta reprezintă un ton distinct. Nimic nu rămâne arbitrar în acest conglomerat de culturi; fiecare dintre actanți este necesar prin el însuși, dar și prin raport cu ceilalți. A elimina pe unul dintre aceștia ar însemna o alterare a ansamblului, făcând imposibil, disonant și tăcut întregul, reprezentat, anume, de gama tuturor națiunilor.

Vastul proiect enciclopedic de 1000 de pagini urcă dintr-un țel ambițios de a studia viața ideilor europene începând cu anul 1945 și urmând dezvoltarea lor în grupul de țări intermediare ce se găsesc între Europa Occidentală și Rusia, toate fiind, propriu-zis și în mod fundamental, europene, adică marcate de cultura libertății derivate din conștiința iudeo-creștină și din Revoluția Drepturilor Omului și care, în secolul XX, au fost doborâte de ocupația comunistă, iar multe dintre ele au fost zdrobite de două totalitarisme, unul după celălalt: nazism și stalinism-leninism. Inițiatorii proiectului au plecat de la observația că este limpede că marii gânditori din Europa Centrală și de Est rămân insuficient cunoscuți publicului francez și că textele acestora sunt disponibile doar parțial în traducere. Mai rău, în timp ce după 1990 cercurile intelectuale ieșiseră cu căldură în întâmpinarea “disidenților”, în realitate reunirea nu au avut loc nici după căderea Zidului Berlinului –  în ciuda numărului mare de publicații care l-au însoțit, cum ar fi The European Messenger –, nici după extinderea Uniunii Europene. Țările din Europa Occidentală care, lucrând pentru extindere, avuseseră sentimentul că readuc într-o patrie-mamă niște periferii ce ar fi fericite să se ralieze automat la modul de gândire occidental, au plătit nota. Țările din Europa de Est, care se știu mici dar care nu se recunosc drept provincii înapoiate, nu s-au arătat gata de a se pune în postură de școlari ascultători.

*

Prestigioasa publicație Le Figaro publica pe 14 aprilie, cu ocazia lansării pe piață a Enciclopediei, un articol semnat de Chantal Delsol^[4], una dintre coordonatoare, în care aceasta deplângea faptul că Europa Occidentală continuă să manifeste o condescendență dominată de ignoranță față de țările estice. Acest dezinteres ar putea decurge dintr-o divergență de perspective: acolo unde societățile occidentale, legănate de cei treizeci de ani glorioși, au deprins obiceiul de a considera libertatea ca pe o promisiune de fericire ușor de câștigat, societățile Europei de Est, crescute în experiența totalitarismului, au dezvoltat un ethos grav, chiar tragic și o anume teamă resimțită față de perversiunile modernității (comunismul nefiind altceva, după Havel, decât caricatura modernității, și nicidecum inversul ei).

Așadar, această Enciclopedie este un Monument decisiv al Europei, pentru astăzi și pentru mâine. Pentru că nu poate merge într-un singur picior, Europa are nevoie, iată, să adune laolaltă interpretări diverse și înțelegeri multiple ale principiilor și proiectelor sale. Or, în fața unor martori și actori ai marilor răsturnări din secolul XX, rezistenți față de nazism și de stalinism, disidenți ai comunismului, victime ale abuzurilor totalitare și promotori ai tranziției, gânditorii Europei Centrale nu rămân marele uitat al dezbaterii contemporane de idei. De ambele părți, eforturile pentru unificare sunt mari. Gânditorii din Est nu au încetat să trăiască alături de gânditorii din Vest. Ei au construit, plecând de la particularitatea și de la experiența lor, o altă concepție despre lume și despre istorie, despre om și despre oraș. Și, în virtutea acestui umanism, apt să hrănească spiritul european, ei au multe de spus privind destinul comun al Estului și Vestului Europei.

Această Enciclopedie a intelectualilor din cealaltă Europă dorește să contribuie la restabilirea podurilor rupte de ignoranță, pentru a pune capăt prejudecăților reciproce și a reinstaura un dialog indispensabil.

*

Se impune o observație: Chantal Delsol a inițiat și conduce și Institutul “Hannah Arendt”, în amintirea marii cercetătoare și cunoscătoare a fenomenului totalitar din Secolul XX. Hannah Arendt a inspirat-o nu numai pe Chantal Delsol, ci și pe Monica Lovinescu. Acestei ilustre gânditoare și scriitoare, Hannah Arendt, recunoscut filosof și politolog, îi aparține și opera, apărută postum ^[5], La vie de l’esprit, conținând primele două capitole de filosofie pură La pensée și La volonté (cea de a treia, Le Jugement, reunind doar fragmente de conferințe și de articole). Prin această carte, Hannah Arendt lasă urmașilor o elaborare și abordare etică asupra viziunii sale istorice și politice. Este important de observat că există, în acest sens, o legătură fericită între idealul lui Hannah Arendt, ca autor și mentor, prin a sa  La vie de l’esprit, și cel al lui Chantal Delsol, în calitatea ei de continuator al ideilor Hannei Arendt și de inițiator al proiectului enciclopedic de față, La vie de l’esprit en Europe centrale et orientale, depuis 1945, Dictionnaire Enciclopedique. Invitația este subtilă, dar fermă: succesul întâlnirii intelectualilor Occidentului cu cei ai Estului ține de armonizarea celor două etici, încă atât de diferite: etica Europei Occidentale și etica Europei Centrale și de Est.

Angela Furtună

Membră Uniunea Scriitorilor din România

Membră PEN CLUB România afiliat PEN CLUB Internațional

[1]  https://www.editionsducerf.fr/librairie/livre/19241/la-vie-de-l-esprit-en-europe-centrale-et-orientale-depuis-1945

[2] Lucrul la acest proiect a încununat activitatea mea dedicată cercetării exilului literar românesc, elaborării zecilor de studii și comunicări privind opera și rolul Monicăi Lovinescu, editării lucrărilor și volumelor dedicate Monicăi Lovinescu, inițierii și organizării – după anul 2008 – a evenimentelor Zilele “Monica Lovinescu” și a Premiului Național „Monica Lovinescu și Virgil Ierunca”.

[3] Jules Michelet, Légendes démocratiques du Nord, PUF, 1968, p. 12:  “L’Europe n’est point un assemblage fortuit, une simple juxtaposition de peuples, c’est un grand instrument harmonique, une lyre, dont chaque nationalité est une corde et représente un ton. Il n’y rien là d’arbitraire ; chacune est nécessaire en ellemême, nécessaire par rapport aux autres. En ôter une seule, c’est altérer tout l’ensemble, rendre impossible, dissonante et muette, cette gamme des nations”.

[4]  Chantal Delsol – Le Figaro (Vox), « En Europe centrale, la modernité exerce aussi ses effets mais ne règne pas sans partage » – https://www.lefigaro.fr/vox/monde/chantal-delsol-en-europe-centrale-la-modernite-exerce-aussi-ses-effets-mais-ne-regne-pas-sans-partage-20210414

[5]  Hannah Arendt, La vie de l’esprit,  La pensée. Le vouloir (Le Jugement, frgm.). https://www.amazon.com/vie-lesprit-Hannah-Arendt/dp/2130608868 Traducere din engleză în franceză Lucienne Lotringer , 2013. Paris.