Mănăstirea Putna a găzduit, astăzi, un eveniment plin de emoție și patriotism dedicat aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni. Manifestările Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal sunt organizate sub patronajul Academiei Române și al Patriarhiei Române și sunt dedicate aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, care au avut loc la Mănăstirea Putna, în 15–16 august 1871. Cele două evenimente din 1871 au fost organizate de către studenții români de la Viena, reuniți în asociația „România Jună”, cu sprijinul studenților români din alte centre universitare și al multor români cu râvnă pentru unitatea neamului. Un rol deosebit de important în organizare l-a avut Mihai Eminescu.

Evenimentul de astăzi a început cu o slujbă de pomenire a poetului național Mihai Eminescu, Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. A urmat api depunerea de jerbe de flori la statuia poetului din incinta mănăstirii, premierea câștigătorilor Concursului de recitare a liricii eminesciene „La Putna”, ediția a VII-a și un recital al Grupului Școlii Gimnaziale „Mitropolit Iacob Putneanul” Putna, condus de profesor Mircea Aanei.

Tot în debutul manifestărilor au avut loc și discursurile Preasințitului Damaschin, a vicepreședintelui Consiliului Județean Suceava, Niculai Barbă și a starețului Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic.

Preasințitul Damaschin: „Cine să mai făurească astăzi o nouă urnă în care să stea alături pământ și din Ardealul mai dezvoltat, mai aproape de Vest, și din Moldova, care nu beneficiază de aceleași facilități, că doar e pământ dintr-o singură plămadă”

Un cuvânt plin de emoție și patriotism l-a avut Preasfințitul Damaschin, care încă de la început a spus că Putna este locul unde se zămislesc și prind viață gânduri și fapte vrednice și deopotrivă este locul unde acestea renasc, înfloresc și sunt transmise mai departe. „Studenții români de la Viena și alții care li s-au adăugat au găsit aici la Putna nu doar motiv și imbold pentru serbarea primă a românilor de pretutindeni și pentru primul congres al studențimii românești de pretutindeni, ci poate mai important au găsit aici susținere în duh și garanție a continuității idealurilor. Căci ce au fost cele petrecute în 1904, 1926, 1957, 1966, 2004, 2016, 2018 dacă nu lăstari ai unei semințe puse atunci la patru veacuri de la sfințirea Putnei? Da, participanții la serbare și oamenii de după ei au trecut, rând pe rând, la cele veșnice. Vremuri și regimuri politice s-au schimbat. Viziuni și ideologii străine au încercat să prindă rădăcini în pământ altădată reticent acestora. Dar Putna a rămas ca Ierusalim al neamului. Și mormântul lui Ștefan a chemat în răstimpuri ca noi daruri, noi semințe ale devoțiunii față de idealul cel dintâi chemat al unității tuturor românilor să fie așezate simbolic pe el ca veșnic altar al conștiinței naționale. Aceasta este menirea Putnei și aceasta este responsabilitatea celor care au fost rânduiți de Dumnezeu a viețui în acest veac, monahi putneni, clerici și credincioși care iubesc Putna, oameni de cultură și diriguitori ai societății din Bucovina și nu numai. Să ducă mai departe în istorie și în conștiințe ceea ce alții au făcut așișdelea la vremea lor. Este o responsabilitate nu doar în fața conștiinței proprii, ci în fața memoriei celor vii din împărăția cea neclintită care privesc cu drag spre ceea ce facem noi astăzi. Este o responsabilitate în fața unui Dumnezeu veșnic. E drept. Dar lucrători smerit prin oameni trecători. Dar care oamenii își transmit unii altora gândul și visul pentru ca ele, gândul și visul să nu moară deodată cu ei. Și să fie răsădite, mai roditor în vremi care urmează. A fost oare ușor în 1871 sub stăpânire străină, când țara era împărțită? Nu au fost atunci încercări de intimidare și de stopare a inițiativei și a elanului. Ne pare că este mai greu acum decât în 1966 în plin regim comunist? Ce ne împiedică în a cultiva și a promova idealul de unitate? Din afară mai nimic. Dinăuntru însă nu puține.

O unitate națională nu se decretează, ci se cultivă și se constată apoi ca un firesc al lucrurilor. Nu se impune de sus, ci se construiește de jos. Nu se proclamă festiv, câteodată din păcate demagogic și politicianist. Ci se zidește cu sinceritate, jertfă de sine, curaj și credință. Le avem pe acestea din urmă? Atunci suntem pe un drum bun. Ne lipsesc ori de abia pâlpâie în noi credința și curajul și altruismul și sinceritatea? Atunci mai avem de lucrat în duhul și inima de unde purcede lucrarea unității. Căci la ce unitate la scară largă mai poți visa dacă dezbinarea e aici lângă mine, între vecini, între rude, între colegi, între regiuni, între membri ai aceleiași comunități fie ea religioasă, culturală sau chiar politică? Unde mai găsim dăruire de sine precum a celor care odinioară au inițiat colecte, ori s-au alăturat cauzei fără a avea o problemă că nu a fost inițiativa lor directă? Oare ce ar trebui să facem pentru a crește noi curajul și a fugi de lașitatea comodă, de a ne spori încrederea în Dumnezeu mai întâi și apoi în oameni și a nu cultiva îndoiala și suspiciunea? Unde mai găsim un Porumbescu care să nu cânte doar pentru cineva anume, pentru cineva favorizat, pentru cineva de la care poți primi ceva, ci pentru toți, pentru românii de pretutindeni, pentru Dacia întreagă? Oriunde ar fi fiii ei. Cine să mai făurească astăzi o nouă urnă în care să stea alături pământ și din Ardealul mai dezvoltat, mai aproape de Vest, și din Moldova, care nu beneficiază de aceleași facilități, că doar e pământ dintr-o singură plămadă”, a spus Damaschin Dorneanul.

Niculai Barbă: „Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu sunt doi tineri, unul trecuse abia de 20 de ani și celălalt nu împlinise 18 ani, bărbați ai vremurilor, care prin mesajul lor au rămas în istorie. Iar noi astăzi suntem obligați să ducem năzuința lor mai departe”

La rândul său, vicepreședintele CJ Suceava, Niculai Barbă, a declarat, la deschiderea evenimentelor dedicate împlinirii a 150 de ani de la Marea Serbare de la Putna că românii au acum datoria să îndeplinească năzuința „acelor vrednici bărbați ai istoriei”, Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu. „Mă încearcă o deosebită emoție, astăzi, la deschiderea evenimentelor dedicate împlinirii a 150 de ani de la Serbarea de la Putna. Evenimente la care istoria, destinul, face să fim parte. Sunt evenimente la care trebuie să contribuim și față de care avem o mare obligație. În cuvântul plin de învățătură pe care l-am auzit am înțeles ce a fost și îndrăznesc să cred că am înțeles ce avem de făcut. Am auzit întrebări de genul cine va putea sau cine ar putea? Eu cred că este obligația noastră și cei care trebuie și cei care pot să o facă suntem noi. Suntem noi toți pentru care Dumnezeu a dat să trăim în aceste vremuri și în aceste locuri. Astăzi nu doar întâmplarea face să pornim acest program, în ziua în care aducem încă un omagiu poetului național Mihai Eminescu. Aici avem locuri pline de istorie. Pentru că iată, lângă Sfânta Mănăstire Putna avem ceea ce înseamnă simbolul Culturii Naționale, bustul lui Eminescu, turnul lui Eminescu și în apropiere vom deschide tot astăzi o expoziție care să amintească de acele vremuri, de 1871. Citind să vedem ce elemente de istorie s-au petrecut în vremurile respective mi-au rămas în gând un termen: apel. Și noi pare că până pe 15 august ar fi puțin timp să ne organizăm ca să cinstim această zi. Dar vreau să vă spun că acum 150 de ani la 15 iunie 1871, apelul nu era finalizat. Lucrul acesta s-a întâmplat în 20 iunie. Au fost și în acele momente, ca de altfel cum se întâmplă și în această perioadă vremuri tulburi. Aniversarea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii nu s-a putut face în anul în care s-au împlinit acești ani. Au trebuit anulate. A izbucnit un conflict, a fost o deflagrație. Era război. Iată cum se întâmplă că și astăzi, în această perioadă omenirea întreagă trece prin perioade grele. Suntem dacă vreți într-un război. Un război cu dușmani invizibili mai mulți. Dar prin credință, prin încredere și prin ceea ce face fiecare dintre noi putem să îndeplinim năzuința acelor vrednici bărbați ai istorie. Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu sunt doar doi tineri, unul trecuse abia de 20 de ani și celălalt nu împlinise 18 ani, bărbați ai vremurilor, care prin mesajul lor au rămas în istorie. Iar noi astăzi suntem obligați să ducem năzuința lor mai departe. Năzuința de unitate a neamului, dorința de dezvoltare. Dacă o să vorbim despre programul congresului studenților de atunci, vom vedea cât de actuale sunt acele puncte care aveau să le dezbată acolo”, a spus Niculai Barbă. El a adăugat că în calitate de partener în manifestările organizate de Mănăstirea Putna, Consiliul Județean organizează la rândul său o serie de activități atât în ceea ce privește partea ce ține de istorie, manifestări culturale sau pelerinaje. Astfel, el a amintit că de astăzi a început  marcarea unui traseu de pelerinaj, Via Marie, care pornește de la Mănăstirea Putna.

Arhim. Melchisedec Velnic: „Cum să nu te închini înaintea unui popor care își află în Eminescu noblețea sufletului său”

Nu în ultimul rând, starețul Mănăstirii Putna, Melchisedec Velnic, a spus că aniversarea celor 150 de ani, Serbarea de la Putna de anul acesta trebuie să fie întrunirea întregii națiuni române. „Contemplând istoria noastră, revenim la eternul adevăr, că un neam trăiește prin sufletul său. Neamul acesta a cunoscut mereu viclene și primejdioase împrejurări. Amenințări și dezbinări, atacuri și trădări de tot felul. Prin multe lacrimi și-a croit acest popor drumul și istoria în lume. Cu toate acestea, chiar acele vremuri grele au adus aici, acum, un popor sănătos, dovada de netăgăduit că sufletul este mai tare decât toate. Credem cu tărie că acest neam va dăinui pentru că are un suflet puternic. Avem strămoși ce ne sunt sfinți în amintire și care ne-au luminat în acele grele împrejurări. Și cum să nu te închini înaintea unui popor care își află în Eminescu noblețea sufletului său. Cum să nu stai drept înaintea tutora atunci când îl ai pe Măria Sa Ștefan ca apărător. Și cum să nu îți pleci genunchii la Putna, altarul conștiinței naționale, aici unde inimile lor au bătut în rugăciune pentru acest neam, iar sufletele li s-au înălțat către Dumnezeu pe care          l-au iubit. Cum să nu te înduioșezi să vezi că tinerii nu au uitat și nu vor să uite și se silesc să păstreze în sfințenie amintirea acestor sfinți înaintași. Datoria noastră față de acest tineri ne cheamă astăzi, aici. Le suntem datori, așa cum și ei, iată acum, în aceste vremuri de cumplită alienare își fac din împlinirea testamentului sfânt al înaintașilor un sfânt ideal. Ne aducem aminte acum bine și vrem ca toți să afle că aici la Putna memoria lui Eminescu este vie iar îndemnul său răsună încă peste veacuri. Răsună astăzi ca și odinioară testamentul lui Doxache Hurmuzachi lăsat fiilor săi și tuturor românilor. Să nu uitați că aveți să îndepliniți trei datorii mari și sfinte, pentru care aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor voștri. Aceste trei datorii sunt: patria, limba și biserica”, a spus starețul Mănăstirii Putna..