Misiunea principală a Biroului European de Mediu (EEB) este de a promova o politică activă de protecţie a mediului la nivel european. Asociaţia GEC Bucovina (structura gazdă a centrului “Europe Direct” Bucovina Suceava) este membră a  EEB, din anul 2003. Toate organizaţiile care s-au afiliat EEB au în comun următoarele: au adoptat cu toată convingerea politicile Uniunii Europene de protecţie şi conservare naturală a mediului înconjurător; împărtăşesc convingerea că politicile regionale legate de mediu şi comportamentul social nu merg în direcţia normală pentru o dezvoltare sănătoasă a societăţii; cred în importanţa acţiunii coordonate a membrilor şi potenţialilor colaboratori în sensul dezvoltării durabile, alături de susţinerea europeană a protejării mediului.
Acţiunile care implică susţinerea EEB nu sunt doar chestiuni de politică legate de mediul natural, ci implică viaţa socială, economică şi culturală a regiunilor în care membrii săi sunt activi. De asemenea, EEB recunoaşte influenţa majoră a instituţiilor europene, în interiorul graniţelor sale, cât şi la nivel global,  care să asigure un mediu natural bine păstrat. EEB cuprinde în rândurile sale organizaţii membre care au orientare, abordare, priorităţi, precum şi modalităţi  diferite de a se face ascultate..
Ca rezultat imediat, EEB a devenit un instrument efectiv în implementarea politicilor de mediu la nivelul Uniunii Europene, în majoritatea sectoarelor care trebuiesc aliniate legislaţiei de mediu, pentru a asigura compatibilitate la nivel de strategii şi obiective având ca scop comun – protejarea mediului.
În Uniunea Europeană, principalele reglementări pentru mediu, transpuse şi în legislaţia românească, sunt: Convenţia de la Aarhus (2001), Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM, 2010) şi Directiva privind crimele de mediu (2012). Convenţia de la Aarhus reprezintă un instrument excelent pentru accesul societăţii civile, a publicului larg, al cetăţenilor, la informaţii, participare şi justiţie.
În schimb, Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător  a rămas doar un document formal, pentru că cele mai multe state membre limitează domeniul de aplicare al acesteia. Datorită locului lăsat pentru interpretare, există doar puţine cazuri de aplicare concretă. Această abordare administrativă nu rezolvă situaţiile concrete de pagube materiale sau vătămări corporale.
Directiva privind crimele de mediu foloseşte pentru prima dată în Europa dreptul penal pentru a combate ilegalităţile de mediu, dar are, la fel ca Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, noţiuni vagi din punct de vedere legislativ. Avocaţii o văd ca pe un prim pas spre o lege penală de mediu cu adevărat europeană. Din nou, termenii pot interpreta în mod subiectiv, astfel încât în prezent, punerea în aplicare rămâne aproape de zero.
Deci, deşi există iniţiative legislative în Uniunea Europeană, este încă mult de făcut în privinţa concretizării modalităţilor de aplicare a legislaţiei de mediu. Uniunea Europeană ar putea face mai mult în acest domeniu, există suficient spaţiu la Curtea Penală Internaţională pentru includerea în  domeniul său de competenţă şi a crimelor de mediu.
Dar justiţia de mediu înseamnă mai mult decât asigurarea accesului la informaţii, prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului şi pedepsirea  criminalilor de mediu. Justiţia de mediu înseamnă în egală măsură, şi împărţirea echitabilă a resurselor pentru toată planeta şi împărţirea echitabilă a prejudiciilor produse. Este vorba despre plafonarea accesului la utilizarea  resurselor de către cei care folosesc mai mult decât partea lor echitabilă.
Este vorba despre a face conexiuni necesare la nivel mondial, atât referitoare la terenuri şi transferul de industrii murdare, cât şi la consumul excesiv şi  deversările de deşeuri, privite la o scară globală .
Biroul European de Mediu (cu sediul la Bruxelles) a luat deseori poziţie cu privire la aceste aspecte şi îşi propune să continue această activitate, intensificându-şi eforturile pentru promovarea agendei justiţiei de mediu. După mai mult de trei ani de muncă a aproximativ 100 de cercetători, jurişti şi activişti din 18  ţări de pe 4 continente, proiectul EJOLT este gata să lanseze „Atlasul de Justiţie de Mediu”: un website interactiv cu o hartă care se conectează la o bază de date foarte mare (de aproximativ 1000 de conflicte ecologice), permiţând căutări în funcţie de ţară, organizaţie, produs şi altele.
Pe 19 martie a.c., Biroul European de Mediu şi Biroul de legătură al Programului de Mediu al Naţiunilor Unite pentru instituţiile Uniunii Europene vor găzdui la Bruxelles, un eveniment legat de promovarea justiţiei de mediu, unde se va lansa website-ul interactiv,  se vor prezenta unele studii de caz şi se vor purta discuţii cu privire la recomandări de implementare politică.
Co-preşedinţii Csaba Korosi şi Macharia Kamau ai Grupului de lucru au avut 29 de zile pentru 8 întâlniri de dialog cu statele membre şi organizaţiile societăţii civile, într-o perioadă intensa şi interesantă pentru definirea cadrului pentru viitoarele obiective de dezvoltare durabilă (SDG). Aceste informaţii sunt abia acum rezumate şi lansate într-un document numit Zonă de focalizare. Acest document nu este încă proiectul-pilot al cadrului propus de SDG, ci doar creionează obiectivele. Acest document va fi discutat la următoarea Adunare Generală. Raportul oferă o privire de ansamblu asupra zonelor şi obiectivelor unde trebuie să se lucreze în continuare. S-au identificat 19 domenii, care pot fi găsite pe website-ul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Trebuie încă mult de lucrat pentru ca unele subiecte importante, de interes pentru mediu, să fie menţionate; în acelaşi timp sunt multe aspecte redondante sau lipsite de importanţă. Prezentarea generală este destul de completă şi oferă suficiente unghiuri de abordare în continuare.
Vestea bună este că se pune mai mult accent pentru a acoperi  inegalităţile dintre bogaţi şi săraci, dar, din păcate, prea mulţi sunt cei care  cred în faptul că o creştere economică globală şi industrializarea intensivă sunt singurul răspuns la aceste probleme. Creşterea economică în ţările sărace este absolut necesară, dar o creştere infinită pretutindeni va provoca daune uriaşe de mediu şi, inevitabil, conflicte sociale grave. Conceptul de “limite planetare” nu este încă suficient luat în serios (se poate accesa documentul de poziţie ONG Major Group la adresa:
http://issuu.com/anpedpublications/docs/mg_ngo_position_paper2014-.

Anual se fac monitorizări privind coerenţa politicilor Uniunii Europene, deoarece acestea afectează dezvoltarea durabilă la nivel mondial. Este necesară o revizuire a politicilor agricole comunitare, pentru a consolida suveranitatea alimentară.  Este necesară înfiinţarea unui tribunal internaţional cu privire la infracţiuni de mediu. Acestea sunt doar trei dintre numeroasele recomandări făcute de echipa EJOLT, pe baza raportului publicat recent privind dreptul internaţional şi “datoria ecologică”.
Concepte ca “datoria climatică ecologică” şi “limite planetare” sunt instrumente care ilustrează şi operaţionalizează obligaţiile statelor (până acum ignorate), aşa cum sunt definite de universalitatea drepturilor omului – şi accentuează importanţa drepturilor colectivităţilor.
„Organizaţiile de Justiţie de Mediu (OJM) au apărut datorită  numeroaselor conflicte cauzate de creşterea metabolismului social şi a inegalităţilor la nivel mondial dintre putere şi venituri. Acestea au dus la nedreptăţi în accesul la resursele naturale şi în sarcinile de poluare. OJM nu s-au născut din citirea cărţilor, dar au produs propriile cărţi (şi materiale documentare), ca produse secundare al activismului lor. Mişcările Justiţiei de Mediu răspund şi exprimă conflictele care apar, de la conflictul dintre creşterea economică şi mediul ca sursă de mijloace de trai – şi ca un site de valori culturale. ”
Cei 18 autori, majoritatea colaboratori în EJOLT, încheie astfel un raport revizuit biunivoc pe baza legăturii dintre ştiinţă şi activism. Lucrarea a fost scrisă de Joan Martinez-Alier, Isabelle Anguelovski, Patrick Bond, Daniela Del Bene, Federico Demaría Julien-Francois Gerber, Lucie Greyl, Willi Haas, Hali Healy, Victoria Marín-Burgos, Godwin Ojo, Marcelo Firpo Porto, Leida Rijnhout, Beatriz Rodríguez-Labajos, Joachim Spangenberg, Leah Temper, Rikard Warlenius şi Ivonne Yánez. Lucrarea a fost publicată în Jurnalul de Politici Ecologice, vol. 21: 19-60. Lucrarea completă poate fi accesată gratuit la adresa:
http://jpe.library.arizona.edu/volume_21/Martinez-Alier.pdf

(Prezentare realizată de Beatrice Ştefănescu şi Ştefan Galeş)