Comenzi MOPAN Suceava

După doi ani de neutralitate, în vara anului 1916, România se afla în fața unei mari decizii: intrarea sau nu în vâltoarea primei mari conflagrații militare a secolului XX. Opinia publică și cea mai mare parte a oamenilor politici români așteptau cu nerăbdare momentul când factorii de decizie vor lua hotărârea de a ordona intrarea armatei române în acțiune, pentru eliberarea provinciilor românești aflate sub stăpânirea monarhiei austroungare.

După lungi și dificile tratative, la 4 august 1916 este semnat la București Tratatul de alianță dintre România și Antantă (formată din Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia). Prin convenția politică a Tratatului, țara noastră căpăta din partea celor patru puteri europene garanții asupra integrității sale teritoriale. Statele ce compuneau Antanta urmau să recunoască și să sprijine, în cadrul viitoarei Conferințe de pace care avea să se desfășoare la încheierea conflictului armat, dreptul României asupra teritoriilor locuite de români aflate în componența Austro-Ungariei. O altă clauză deosebit de importantă a convenției politice o reprezenta recunoașterea dreptului României de a participa la negocierile de pace pe poziții de egalitate față de cei patru aliați.

Prin convenția militară a Tratatului, România se obliga să declare război Triplei Alianțe până cel târziu la 28 august, și armata română să intre în acțiune. Regele Ferdinand convoacă la 14 august 1916 Consiliul de Coroană, pentru a hotărî asupra viitoarei poziții a României.

Marea majoritate a participanților la ședința istorică a Consiliului de Coroană au susținut intrarea  în război a României alături de Antantă, argumentând că astfel va fi realizat idealul de veacuri al neamului românesc, unirea tuturor provinciilor locuite de români într-un stat național unitar independent și suveran, România.

Al. Marghiloman, Titu Maiorescu și Theodor Rosetti au optat pentru păstrarea în continuare a neutralității față de cele două grupări de state aflate în conflict. Singurul om politic care a pledat împotriva intrării României în conflictul armat de partea Antantei a fost P.P. Carp. Cu o majoritate de voturi, Consiliul de Coroană hotărăște intrarea României în război alături de Antantă. În seara aceleiași zile, ministrul României la Viena, Edgar Mavrocordat, remite cancelariei împăratului habsburg Carol al IV-lea declarația de război a României.

În noaptea de 17/30 august, armata română trece Carpații, eliberând Brașovul. După o serie de confruntări cu inamicul, trupele române ating aliniamentul Rășinari și Orlat.

În fața superiorității armatelor germano-austro-ungare aflate sub conducerea generalului Falkenhayn, trupele române se retrag. Și pe frontul de sud, în urma producerii „dezastrului de la Turtucani”, soldat cu mii de morți și răniți, trupele române se retrag. Contribuie la această succesiune de înfrângeri pe cele două fronturi, de nord și de sud, defecțiunile majore apărute în aprovizionarea cu armament și muniții pe care aliații trebuiau să le facă, potrivit convenției militare încheiate la intrarea în război a României.

La sud, armatele germanobulgare aflate sub conducerea feldmareșalului Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”, forțează, la 10/23 noiembrie, la Zimnicea, Dunărea, punând piciorul în Câmpia Română. În fața acestei situații grele, grupul de armate este trecut sub comanda generalului Constantin Prezan, în încercarea de a împiedica înaintarea inamicului. La 11/24 noiembrie, trupele germano-austro-ungare trec, la Stoenești, Oltul. În acest context militar nefavorabil, în fața pericolului reprezentat de ofensiva inamică pe două direcții, cu punct final cucerirea Bucureștiului, oficialitățile române se retrag la Iași.

La 16/29 noiembrie are loc cea mai puternică bătălie dintre armata română, ce apăra Bucureștiul, și trupele invadatoare, pe care au cunoscut-o operațiunile militare ale anului 1916, luptele de la Neajlov și Argeș (Bătălia pentru București).

Inferioare în dotarea cu tehnică de luptă, dar și numeric, trupele române încep retragerea spre est. Guvernul condus de Ion I.C. Brătianu părăsește, la 20 noiembrie/3 decembrie, în ultimul moment, capitala țării. După trei zile, armatele germano-austro-ungare sub conducerea feldmareșalului Mackensen aveau să intre în București.

Tot la 6 decembrie:

1779: Moare pictorul francez Jean-Baptiste-Siméon Chardin.

1815: Mareșalul lui Napoleon Michel Ney este executat în curtea Palatului Luxembourg din Paris, la ordinul regelui Ludovic al XVIII-lea.

1882: Moare scriitorul englez Anthony Trollope.

1917: Finlanda își declară independența față de Rusia.

1991: Prima zi de emisie a celui mai vechi post de radio din Bucovina – Radio Top Suceava

 

Geo Alupoae, critic de teatru și impresar la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava

Ocuparea Bucureștiului de către germani, în timpul Primului Război Mondial (1916), 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
Bune practici pentru o batranete frumoasa
Castiga premii zilnice cu factura electronica din contul E.ON Myline
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
Jidvei - vinuri albe romanesti de calitate
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava