Biserică de lemn veche de 255 de ani salvată de la dispariție de comunitatea din Forăști
Puțini știu că în comuna suceveană Forăști se află una dintre cele mai frumoase biserici vechi de lemn din județ. Este vorba de Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” lăcaș de cult ortodox construit în anul 1766 și localizat în prezent în cimitirul satului. Biserica aflată pe lista monumentelor istorice era într-o stare avansată de degradare însă implicarea comunității locale în frunte cu primarul Brăduț Avrămia și cu preotul restaurator Constantin Bobu, a dus la salvarea acestui monument și pentru generațiile viitoare. Biserica se află într-un proces complex de restaurare din anul 2015 cu fonduri de la Ministerul Culturii. După finalizarea restaurării se intenționează crearea unui muzeu local în spațiul bisericii de lemn.
Biserica de lemn din Forăști a fost construită în anul 1766 de boierul C. Forăscu stăpânul satului la acel moment
Biserica de lemn din Forăști a fost construită în anul 1766 de boierul C. Forăscu stăpânul satului la acel moment. Perioada construcției este atestată de o inscripție aflată la partea superioară a ancadramentului ușii de intrare: „7274 martie 4”. Inițial biserica avea dimensiuni modeste, comunitatea locală fiind și ea destul de redusă numeric. Cronica parohiei menționează că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a adăugat un pridvor închis pe latura sudică, deasupra sa fiind ridicat și un turn clopotniță înalt. O altă serie de lucrări de renovare ale lăcașului de cult au avut loc în anul 1920 când s-au căptușit pereții, atât pe interior, cât și pe exterior, cu scânduri de brad, vopsite ulterior (în dorința de a proteja bârnele bisericii de intemperii) și s-au lărgit ferestrele absidelor (0.70×1.00 metri), pentru a permite o mai bună iluminare a interiorului bisericii.
În 1959 s-a înlocuit acoperișul care începuse să se degradeze, construindu-se un acoperiș nou din șindrilă bătută în „solzi”, cu pantă înaltă și o ușoară frângere în zona absidelor. Streașina largă are scopul de a proteja pereții bisericii, nepermițând apei de ploaie să se scurgă pe pereți.
Deoarece mica biserică de lemn nu mai făcea față nevoilor comunității, a devenit necesară construirea unei noi biserici. În anul 2001 în apropiere de biserica de lemn s-a început construcția unei biserici noi, de zid care a fost sfințită duminică, 1 august 2010, de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților.
Arhitectura bisericii
Biserica de lemn din Forăști este construită din bârne de stejar, îmbinate în „coadă de rândunică” și acoperită cu șindrilă bătută în „solzi”. Ea are un soclu de piatră înalt. Pereții din bârne ai bisericii sunt placați cu scânduri vopsite cu verde, foarte decolorate. Are și un turn clopotniță de lemn de aceeași culoare.
Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu abside pentagonale (atât cele laterale, cât și cea decroșată a altarului) și cu pridvor pe latura de sud-vest. Vechimea construcției este demonstrată de ancadramentul ușii de la intrare (pe care se află pisania).
În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pridvorului. Pridvorul are o formă pătrată, având deasupra sa turnul clopotniță. În pereții de est și de vest ai pridvorului se află două ferestre (0.55×0.80 metri).
Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea pridvorului. Intrarea se face printr-un portal ce are la partea superioară o inscripție flancată de motive decorative. Pe ambele rame ale ușii se află aceleași motive dispuse simetric: o vază din care cresc trei ramuri cu terminațiile trilobate, deasupra cărora se înalță un vrej stilizat, cu tulpini arcuite. La partea superioară a ancadramentului se află dispuse de la stânga la dreaptă o rozetă cu șase raze, înscrisă într-un cerc cu rol de chenar, un soare cu raze care seamănă cu un chip omenesc (are ochi, nas și gură), o cruce, o semilună și din nou o rozetă (identică cu prima).
Pronaosul are o formă pătrată (4.90 metri), cu o fereastră pe latura de vest (0.55×0.80 metri). El are un tavan deasupra sa. Din pronaos se pătrunde în naos printr-o deschizătură cu lățimea de 3.50 metri. Naosul are și el o formă dreptunghiulară (4.80×5.50 metri), cu două abside pentagonale simetrice pe laturile de nord și de sud, în care s-au practicat câte o fereastră (0.70×1.00 metri). Deasupra naosului se află o boltă semicilindrică care se continuă și în altar (unde avansează cu 1.50 metri), dar nu acoperă și absidele laterale.
Altarul are o absidă de formă pentagonală (3.25×3.55 metri) și trei ferestre, iar în decroșurile de nord și de sud se află proscomidiarul și diaconiconul. Fereastra din axul absidei altarului a fost lărgită la 0.70×1.00 metri, în timp ce ferestruicile din cele două decroșuri au dimensiunile inițiale de 0.15×0.30 metri. Catapeteasma este dispusă cu 0.90 metri în fața absidei decroșate.
Parte din text preluat de pe www.wikipedia.org
