„În 2020, ziarul Libertatea începe o investigație jurnalistică compusă din mai multe articole, titlul unuia dintre ele fiind „Bolnavii psihic nu sunt infractori”. La prima vedere propoziția aceasta nu pare mai mult decât un adevăr banal. Șocul intervine atunci când aflăm că așa începe alin. (2) al art. 50 din Manualul de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică[1]. Dacă un astfel de document trebuie să conțină o astfel de mențiune tragem concluzia că, cel puțin în viziunea autorității care a aprobat acest act, nu ne aflăm în prezența unui truism, ci a unei lecții ce trebuie totuși predată.

[……]

La prima întrebare găsim răspunsul într-un material publicat în aprilie 2021 pe site-ul Sindicatului Polițiștilor Europeni – Europol[16], în care se atrage atenția asupra faptului că „la nivelul Poliției Române nu există o procedură operațională/ de sistem care să stabilească în mod expres activitățile ce trebuie desfășurate în cazul intervențiilor față de această categorie de persoane, cu referire strictă la modalitatea de realizare a transportului la un spital de psihiatrie”

[……]

Astfel, pare că la aproximativ 20 de ani de la elaborarea manualului de bune practici de intervenție pentru polițistul de ordine publică, România încă învață că persoanele cu dizabilități nu sunt infractori [……] și încă exersează modalități de intervenție în legătură cu aceste persoane, în situații urgente.”

Extrase din opinia redactata de avocat Irina Mihale, care include o serie de cazuri din Romania si jurisprudenta CEDO.

Intreaga opinie este disponbila pe site-ul CRJ la https://www.crj.ro/bolnavii-psihic-nu-sunt-infractori-lectia-pe-care-romania-inca-o-invata/