Noul Cod Civil a introdus un instrument major de desfiintare extrajudiciara a unui contract in caz de neexecutare culpabila a obligatiilor de catre una din parti: declaratia de rezolutiune unilaterala. Asadar, daca pana de curand, o astfel de interventie de a pune capat unui contract fara a apela la justitie era posibila numai daca partile negociasera prin contract o clauza cu un continut specific (asa-numitul „pact comisoriu”), odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, posibilitatea partii prejudiciate din contract de a desfiinta respectivul contract a devenit mult mai extinsa.

Pactul comisoriu vs. Rezolutiunea unilateral

Pactul comisoriu si rezolutiunea unilaterala sunt doua (2) instrumente juridice folosite in acelasi scop, respectiv, acela de a desfiinta un contract pe cale extrajudiciara (adica, fara a apela la instanta de judecata), insa, intre cele doua, exista diferente notabile:

pactul comisoriu produce efecte numai daca a fost stipulat in mod expres in contract, in timp ce rezolutiunea unilaterala poate interveni si atunci cand nu a fost stipulata expres, cu singura conditie ca debitorul culpabil sa fie pus in intarziere (de drept sau prin vointa creditorului
prejudiciat);

pactul comisoriu produce efecte numai daca indica in mod expres obligatiile contractuale a caror incalcare atrage desfiintarea contractului, in timp ce pentru rezolutiunea unilaterala nu este necesara o asemenea cerinta;
pactul comisoriu atrage desfiintarea automata („de drept”) a contractului in cazul incalcarii obligatiilor contractuale vizate, in timp ce in cazul rezolutiunii unilaterale desfiintarea se produce dupa formularea de catre creditor a unei notificari (declaratii) scrise catre debitor.

Pact comisoriu sau declaratie de rezolutiune unilaterala. Ce alegem?

Mai intai, trebuie stiut ca, atunci cand in contract nu a fost stipulate niciuna din cele doua modalitati extrajudiciare de desfiintare a contractului susmentionate, posibilitatea de a pune capat acestuia in mod unilateral, altfel decat in justitie, se reduce la una singura: declaratia unilaterala de rezolutiune.

Cum am aratat deja, pentru ca o astfel de declaratie sa fie facuta in mod valabil de catre creditor, debitorul trebuie mai inainte sa fie (a) in intarziere, de drept sau pus in intarziere de catre creditor.

In urma analizarii diferentelor dintre pactul comisoriu si declaratia de rezolutiune unilaterala rezulta ca rezolutiunea unilaterala este mai avantajoasa pentru creditorul prejudiciat deoarece: (1) nu presupune negocierea, uneori dificila, a unei prevederi contractuale in acest sens, care sa permita desfiintarea contractului in cazul neexecutarii obligatiilor si (2) nu necesita identificarea precisa a clauzelor a caror incalcare atrage desfiintarea contractului.

Singurul avantaj pe care l-ar putea prezenta pactul comisoriu fata de declaratia unilaterala de rezolutiune ar fi acela ca desfiintarea contractului s-ar produce „de drept”, adica in mod automat, fara a mai fi nevoie de vreo alta formalitate (ex. notificare sau punere in intarziere). Insa, chiar daca teoretic, pactul comisoriu isi produce efectele automat, fara nicio formalitate, in practica, si in cazul pactului comisoriu, pentru ca un creditor sa se poata prevala de survenirea rezolutiunii, el isi manifesta de regula vointa de a pune in aplicare pactul printr-o notificare in care anunta rezolutiunea. Asadar, din aceasta perspectiva, avantajul desfiintarii „de drept” a contractului dat de pactul comisoriu ramane mai degraba unul de natura strict teoretica, iar variant declaratiei unilaterale de rezolutiune pare cea mai simpla si mai eficienta pentru partea din contract care a fost prejudiciata.

Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro
av.COLTUC MARIUS
0745150894