Muzeul Bucovinei

Flit on, cheering angel!”. („Zbori iute, înger vesel!”). Cu această anagramă o celebrează Lewis Carroll în „Alice în Țara Minunilor” pe Florence Nightingale, soră medicală devotată, curajoasă și nevrotică, ce a transformat ideea de spital militar în timpul Războiului Crimeii.

Florence Nightingale s-a născut în ziua de 12 mai, în Florența, unde locuiau părinții săi foarte bogați, care au botezat-o după numele orașului pe care îl iubeau foarte mult. Când familia s-a mutat înapoi în Derbyshire, Florence a fost educată de către tatăl ei, care a învățat-o istorie și filosofie, precum și latină, greacă, franceză, germană și italiană.

Serioasă și cu înclinații mistice, la vârsta de 16 ani, Nightingale a avut impresia că a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i că avea o misiune importantă în viață, dar abia după zece ani și-a dat seama că misiunea ei era să ajute oamenii devenind soră medicală, la vremea respectivă aceasta nefiind o ocupație potrivită pentru o femeie din clasa ei.

În ciuda rezervelor tatălui ei, în 1850, Nightingale a plecat în Alexandria să studieze, apoi s-a mutat în Germania și, în cele din urmă, în 1853, s-a întors în Anglia, unde a devenit directoarea spitalului pentru doamnele aristocrate din Londra. Pe urmă a venit Războiul Crimeii. În curând, Anglia a fost invadată de relatări privitoare la situația de-a dreptul înfiorătoare a răniților britanici.

Hotărâtă să ajute, Nightingale și-a oferit serviciile Ministerului de Război și a fost numită șefă peste toate surorile din spitalele militare britanice din Turcia. În noiembrie 1854, a sosit împreună cu alte 38 de surori medicale la Scutari, lângă Istanbul, locul în care erau aduși cu vasele, pe Marea Neagră, mii de soldați britanici răniți și bolnavi, de pe câmpurile de luptă din Crimeea.

După ce a văzut mizeria și invazia de șobolani din spitalul principal, a scris: „Cunosc bine condițiile din cele mai rele părți ale marilor orașe ale Europei, însă nu m-am aflat niciodată într-o atmosferă pe care să o pot compara cu situația din timpul nopții, de la Spitalul Barrack”.

Deși la început a fost desconsiderată și ignorată de medici, care considerau că teatrul de război nu este un loc potrivit pentru o femeie, nu a pregetat să-i îngrijească pe bolnavi și pe răniți și să îmbunătățească nivelul înfiorător al condițiilor de igienă.

Reflectare a moralității neînduplecate a epocii, nici unei surori nu-i era permis să intre în saloane după ora opt seara, singura excepție fiind Nightingale însăși.

În fiecare noapte, făcea turul saloanelor, cu un felinar, discutând cu răniții și încurajându-i. De aici și-a câștigat porecla de „Doamna cu Lampa”. Însă cel mai important este faptul că, datorită eforturilor ei neobosite și pentru că a înțeles necesitatea păstrării curățeniei, rata mortalității în rândurile răniților s-a redus semnificativ.

Când războiul a luat sfârșit în cele din urmă, în 1856, Nightingale s-a întors la Londra, fiind un personaj celebru, iubit și aproape legendar, datorită faptelor sale eroice. Însă ea a refuzat onorurile, continuând să se ocupe de ceea ce considera că era misiunea ei, făcând recomandări cu privire la administrarea spitalelor și înființând școli de surori medicale.

Pentru stimularea reformelor sale, se cunoștea – așa cum probabil numai o femeie foarte bogată și cu cele mai bune relații ar fi reușit în acele vremuri – cu persoanele cel mai bine plasate din guvernul și societatea britanică, inclusiv cu regina Victoria, care i-a dat o broșă cu un diamant, creată de prințul Albert, purtând inscripția „Binecuvântați sunt cei milostivi”.

Printre inovațiile ei s-au numărat clopoțelul de care pacienții se puteau folosi pentru a chema surorile, măsuța pe rotile pentru transportul hranei de la bucătărie și pardoselile încălzite cu apă caldă. Însă nedorind să primească recompense sau onoruri, Nightingale a dispărut aproape complet din viața publică, căzând bolnavă și fiind țintuită la pat, suferind după câte se pare de un fel de stres post-traumatic. Însă, chiar și așa, a continuat să primească vizite și să scrie.

În 1861 a scris Observații privind îngrijirea bolnavilor, în care, cu un umor remarcabil, dezvăluia că: „Nici un bărbat, nici măcar vreun doctor, nu a dat vreo altă definiție pentru ceea ce trebuie să însemne o infirmieră în afară de aceasta – devotată și supusă. Această definiție i s-ar potrivi la fel de bine și unui hamal. Chiar și unui cal.

Îmbătrânită, țintuită la pat, Nightingale a început să-și piardă vederea și, după ce a trecut de vârsta de 80 de ani, a orbit complet. La 87 de ani a mai înregistrat o premieră, fiind cea dintâi femeie pe care regele Eduard al VII-lea a răsplătit-o cu Ordinul pentru Merit.

Florence Nightingale a murit în data de 13 august 1910, la vârsta de 90 de ani.

Chiar înaintea morții, a refuzat propunerea de a fi înmormântată la Westminster Abbey.

Tot la 12 mai:

1812: Se naște la Londra pictorul englez și autorul „Cărții de absurdități” (Book of Nonsense), Edward Lear.

1949: Rușii pun capăt Blocadei Berlinului.

 

Geo Alupoae, critic de teatru.

Florence Nightingale, Doamna cu Lampa, 10.0 out of 10 based on 1 rating
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
Cultural
SAV-COM Suceava
A.I.T.I. Imobiliare Suceava
General Construct - Anunturi angajare
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
Locuri de munca in Romania
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava