O enoriașă pe nume C.O. l-a luat la întrebări pe arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic, nemulțumită fiind de faptul că înaltul prelat nu a făcut încă evaluarea celor din staff-ul administrativ.

„Doamne, ajută! «La teorie toți suntem buni, practica ne omoară!». Înaltpreasfinția Voastră, a expirat luna iunie, perioadă în care ne-ați promis o evaluare a celor din staff-ul administrativ. Bănuiesc că pe cei de pe alte meleaguri pe care i-ați adus «câtă frunză și iarbă» (și care ce credeți că fac? Taie frunze la câini) cu siguranță nu-i puteți evalua: ei au «expertiză», iar cu cei autohtoni ați dat-o la pace pentru «liniștea» dumneavoastră. Să înțeleg că s-a format o simbioză între dumneavoastră, ciocoii vechi și ciocoii noi? Sau sunteți în plină evaluare?”, i-a transmis enoriașa arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților.

IPS Calinic i-a răspuns doamnei nemulțumite că evaluarea se face de regulă în prima parte a lunii iulie arătând că ”nu cred să existe vreo instituţie care să facă evaluarea semestrială în prima zi a lunii următoare, imediat după miezul nopţii!”.

”Stimată doamnă!

1. 1. Aş începe prin a vă spune că sunt unii care, din păcate, „nici la teorie nu sunt buni, nici la practică!”, dar cărora le face plăcere să îşi dea cu părerea, crezând că astfel se fac utili.
2. 2. Orice evaluare semestrială se face la jumătatea anului, adică la şase luni de la începutul anului. Cum sfârşitul primei jumătăţi a anului este la 30 iunie; aceasta înseamnă că orice evaluare se va face în prima parte a lunii iulie. Nu cred să existe vreo instituţie care să facă evaluarea semestrială în prima zi a lunii următoare, imediat după miezul nopţii!
3. 3. Deşi nu înţeleg graba dumneavoastră privind această evaluare, vă asigur că vor fi evaluaţi şi cei despre care spuneţi că „taie frunze la câini”, dar care au contribuit la schimbarea în bine a feţei Arhiepiscopiei prin toată lucrarea lor (lucrare despre care veţi afla într-o bună zi, când se va publica albumul cu starea de fapt a mănăstirii la venirea acestora, spre ruşinarea multora), şi cei autohtoni, cu care, spuneţi, am dat la pace, „pentru liniştea mea”, de parcă aş fi fost vreodată în război cu oricare dintre ei.

Stimată doamnă, cu oamenii care îşi fac treaba, dincolo de cât de dragi le sunt fraţilor, nu am absolut nimic de împărţit.

4. 4. Legat de o eventuală simbioză între„mine, ciocoii vechi și ciocoii noi”, înţelegeţi ce vreţi; depinde de gradul dumneavoastră de cultură şi de „bunele” dumneavoastră intenţii. Din păcate, deşi nu vreau să cred că lipsesc, vă spun sincer că sunt greu de observat”.