Municipiul Vatra Dornei mustește de istorie. Este brăzdat de o mulțime de clădiri vechi care păstrează încă parfumul epocii în care au fost construite,  clădiri de o frumusețe  copleșitoare care au în spate o istorie pe cât de interesantă pe atât de incitantă. Este și cazul ”Casei Vladimir” din zona centrală a municipiului, Casa de Odihnă a Preoţilor dată în folosință în 1915.

A fost construită ca și Casă de Odihnă a Preoților iar în cele două războaie mondiale a fost folosită pentru cazarea ofiţerilor trupelor austro-ungare și germane și ca spital

Clădirea a apărut ca o necesitate pentru preoţii care veneau la odihnă sau tratament la Vatra Dornei. Propunerea a venit din partea Asociaţiei Preoţilor din Bucovina care s-a consultat cu arhitectul Karl Adolf Romstorfer, ce avea o vastă experienţă în domeniu, iar proiectul a fost definitivat la Cernăuţi sub patronajul mitropolitului Bucovinei, Vladimir Repta. Planul Casei de Odihnă a Preoţilor din Vatra Dornei, cunoscută pe atunci sub denumirea de Kurhaus Vladimir, a fost întocmit în timp foarte scurt şi a preluat o serie de elemente arhitecturale prezente pe faţadele Palatului Mitropoliei Ortodoxe a Bucovinei din Cernăuţi, azi Universitatea Naţională Cernăuţi, fapt care îi conferă un aer distinct şi sobru; amplasamentul său a fost stabilit pe un teren din proprietatea Fondului Bisericesc cu o suprafaţă de 2.777 de metri pătrați aflat în apropierea Hotelului Căilor Ferate şi Casa de Odihnă a Ofiţerilor Franz Josepf I. Lucrările de construcţie au început la 31 mai 1911 cu fonduri adunate prin subscribţii şi colecte publice, contribuţii importante primite din partea mitropolitului Bucovinei, a dornenilor şi a primarului Ştefan Forfotă. Clădirea s-a realizat din cărămidă presată de bună calitate, zidită aparent la exterior, cu subsol, parter şi etaj, cu grup sanitar la fiecare nivel şi un acoperiş semi-mansardat. Clădirea are trei niveluri disticte fiind utilizată atât pentru cazarea preoţilor care veneau la odihnă şi tratament, dar avea şi un spaţiu special pentru închinare în partea de răsărit. Turla din exterior a clădirii domină din punct de vedere arhitectural clădirea şi împrejurimile. Edificiul a fost inaugurat în anul 1915, botezat cu apelativul Casa „Vladimir”, care este păstrat şi astăzi. În decursul timpului clădirea a avut diferite utilizări. Astfel, în timpul primului război mondial, a fost rechiziţionată şi utilizată pentru cazarea ofiţerilor din comandamentul trupelor austro-ungare cantonate în oraş. Apoi a fost utilizată ca spital pentru răniţi. Între cele două războaie mondiale, clădirea a funcţionat ca hotel, dechis îndeosebi în perioada de vară. Aici au fost cazaţi monahi, preoţi pensionari şi funcţionari ai Fondului Bisericesc cu venituri reduse, mai mult în timpul verii, pe durata sezonului de cură. Ctitorul acestui aşezământ, patriotul Vladimir Repta, se stinge la data de 24 aprilie 1926, dar clădirea continuă a trece printr-o serie de lucrări de modernizare în perioada anilor 1936-1939, când mitropolitul Visarion Puiu alocă suma de 16 milioane de lei pentru refacerea staţiunii balneare Vatra Dornei. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost utilizată întâi pentru a găzdui refugiaţii din teritoriile ocupate, apoi pentru cantonarea ofiţerilor germani şi în final ca spital pentru răniţi. După 23 august 1944, edificiul şi bunurile materiale au fost considerate fără proprietar şi au intrat în proprietatea statului, fiind utilizat spaţiul o perioadă de timp ca spital, iar apoi ca sediu al Întreprinderii Miniere Vatra Dornei. În  anul 2013 a fost recâștigat în instanță de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. În prezent în clădirea istorică funcționează un Centru social de tip familial pentru copiii fără familii. Bazele acestuia au fost puse de preotul militar Mihai Negrea de la Mănăstirea Podul Coşnei.

Acum este Centru de tip familial pentru copiii fără familii în urma inițiativei preotului Mihai Negrea

Şansa copiilor fără adăpost a venit când fostul arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen, a încredinţat părintelui Mihai Negrea sediul societăţii miniere Min Bucovina, imobil revendicat şi câştigat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Cu sprijinul Arhiepiscopiei Sucevei, a sponsorilor din judeţele Suceava şi Cluj, din Germania şi Italia, părintele Mihai Negrea a reuşit amenajarea şi dotarea clădirii. Un sprijin important pentru realizarea Centrului de asistenţă socială pentru copii a fost al unei fundaţii umanitare din Germania, Huetti’s Balkanhilfe, care în cei 21 de ani de existenţă a dus aproape 300 de tiruri cu peste 4.000 de tone de ajutoare în mai multe ţări din Balcani. Nemţii au adus părintelui Negrea mobilier, lenjerie, saltele şi o bucătărie complet utilată aparţinând uneia dintre cele mai mari firme din Germania. Fiind brutar de meserie, preşedintele acestei asociaţii caritabile, Guenter Huettenholscher, decorat de către cancelarul Germaniei Angela Merkel pentru întreaga activitate de întrajutorare pe care a desfăşurat-o prin fundaţia sa, va face în cuptorul de panificaţie adus din Germania primele pâini pentru copiii orfani.  După moartea părintelui Mihai misiunea acestuia este dusă mai departe de soția și cumnata lui.

Surse de informare:

Ţaranu, Petru – Ghid turistic, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1989;

Ţaranu, Petru – Memoria Dornelor, vol. III, Editura Biblioteca Bucovinei, Suceava, 1999;

Prof. Ciprian Vrânceanu (Liceul teoretic ‘’Ion Luca”)

Paul Brașcanu