Am scris de-a lungul anilor despre jucătorii de fotbal buni, despre antrenori buni, despre președinți buni, dar a venit momentul să ne amintim și de cei din spatele cortinei care au contribuit la istoria fotbalului sucevean. Ne vom referi azi la cum se spunea atunci magazioneri, stăpânii cheilor.
Cei care au făcut măcar un duș și o saună la arena suceveană își aduc fără îndoială aminte de ”Nea Aurică” Melniciuc. Când aveai nevoie de ceva crampoane, un patent, o jambieră întreagă, o burtieră sau o alifie, cum erau vremurile străvechi, găseau la Nea Aurică. Deși era cam mare zăpăceală atunci în magazie, bătrânul ”lup de mare” știa exact unde se află toate și de ajuta, dacă erau băiat corect.
Peste ani, denumirea de magazioner nu mai merge, însă și acum există un om care se ocupă de tot ce ține de echipament și alte lucruri necesare bunului mers al fotbalului pe exterior. Cel care face acest lucru la stadionul ”Areni” acum este ”Pepe” Armenca. În stilul său șugubăț inconfudabil, ”Pepe” a organizat cum a știut mai bine locația. Bătrânul ”lup de mare” știe exact unde sunt gențile, echipamentul, medicamentele și alte lucruri necesare în aceste zile și de care au nevoie jucătorii.
În plus față de Nea Aurică, Ion Armenca a fost un bun jucător de fotbal și alături de alți foști buni fotbaliști care se ocupă de organizare la arena suceveană precum ”Nae” Grosu, Mihai Guriță sau Ilie Gafencu, au ce povesti celor mai tineri. Mai mult, ”Pepe” Armeanca poate concura liniștit la concursul cel mai rapid masor, la categoria plus 60 de ani.
Dacă la capitolul organizare la Foresta Suceava s-a obținut notă de trecere, la capitolul fotbal iar am rămas repetenți. În acest moment este ca și cum la început de an școlar, un ”boboc” de clasa a IX-a este pus să stea în bancă cu un ”veteran” de a XII-a care a ”aprofundat” studiile.