În această zi a anului 202 î.Hr. s-a purtat una dintre bătăliile cruciale ale istoriei, doi dintre cei mai mari generali ai Antichității înfruntându-se la Zama pentru a câștiga hegemonia asupra lumii mediteraneene.

După înfrângerea dezastruoasă a romanilor în bătălia de la Canae, din 216 î.Hr., se părea că formidabilul general cartaginez Hannibal îi va forța pe romani să capituleze, redând Cartaginei supremația pierdută în urmă cu 39 de ani, în timpul primului Război Punic. Însă romanii, încăpățânați, au refuzat, pur și simplu, înfrângerea. Titus Livius scria, două secole mai târziu: „Nici o altă națiune n-ar fi putut să sufere un asemenea dezastru și să nu fie distrusă”.

Aceasta era problema lui Hannibal. În ciuda victoriilor sale, nu putea să-i facă pe dușmani să i se supună. A continuat să străbată Italia încă 13 ani, ajungând chiar la cinci kilometri de Roma, însă fără arme de asediu, nu a putut ataca marele oraș. Apoi, problemele lui Hannibal s-au acutizat. Un tânăr patrician roman, pe numele său Publius Cornelius Scipio, ce scăpase masacrului de la Canae, devenise general și, într-un șir de confruntări tactice strălucite, recucerise practic vastele teritorii ale Cartaginei din Spania. Apoi, în anul 204 î.Hr., pornise spre Africa de Nord, însoțit de o armată de 35 000 de oameni, țintind chiar spre Cartagina.

Scipio a învins cu pricepere trupele Cartaginei la Bagbrades, omorând, conform relatărilor, circa 40 000 de oameni și distrugând orașele inamice și principalele căi de aprovizionare cu alimente ale cartaginezilor. După cum se așteptase Scipio, Hannibal a fost rechemat de guvernul cartaginez pentru a apăra țara.

Doi ani mai târziu, cei doi iluștri generali se întâlnesc în această zi de octombrie, la Zama (opt kilometri sud de orașul Tunis din zilele noastre), pentru a determina soarta lumii occidentale. Armata lui Hannibal, formată din 45 000 de soldați și 80 de elefanți, părea mai puternică decât armata de 34 000 de oameni a lui Scipio. Dar trupele cartagineze erau neantrenate, iar cavaleria romanilor și a aliaților lor numidieni număra 9 000 de cai, de trei ori mai mult decât a putut arunca în luptă Hannibal.

La începutul bătăliei, romanii au reușit să sperie elefanții cartaginezi cu zgomotul asurzitor al trompetelor și al cornurilor. Apoi, cavaleria romană a pus-o pe fugă pe cea a Cartaginei, bătălia părând că este lăsată în seama liniilor de infanterie. La început, se păruse că marea armată a Cartaginei va învinge, însă în timp ce soldații romani își mențineau pozițiile, cavaleria lor a reintrat în luptă, atacând inamicul prin spate. Aproximativ 20 000 de cartaginezi au murit pe câmpul de luptă. Înfrângerea Cartaginei a deschis drumul către o dominație totală a Imperiului Roman asupra sudului Europei și a nordului Africii, pentru o perioadă de peste 500 de ani.

Scipio, ca un învingător mărinimos, i-a permis lui Hannibal să rămână în Cartagina, în timp ce el a fost ales conducătorul țării. Când cei doi generali s-au întâlnit, la scurt timp după bătălie, Scipio cerșind probabil complimente, l-a întrebat pe Hannibal care crede că sunt cei mai mari trei generali din istorie. Cartaginezul i-a numit pe Alexandru cel Mare, pe Pyrrus și pe el însuși. „Și dacă ai fi câștigat tu bătălia de la Zama?”, a întrebat romanul. „Atunci aș fi fost cel mai mare general”, a răspuns plin de sine Hannibal.

În semn de mulțumire, Senatul roman i-a acordat lui Scipio titlul de „Africanul”. În 25 de ani de războaie, acest remarcabil comandant nu a pierdut nici o bătălie. Hannibal nu a fost la fel de norocos. La câțiva ani după bătălia de la Zama, Senatul roman a decis că vrea răzbunare și l-a forțat pe acesta să plece în exil, unde a stat ascuns.

În cele din urmă, când avea deja 64 de ani, inamicii l-au găsit în Bitinia. În timp ce soldații romani îi înconjurau casa spre a-l captura și a-l duce la Roma pentru a fi executat, marele general a scăpat de ei în singurul fel posibil, luând otravă.

„Să-i scutim pe romani de grija și groaza lor continuă”, a spus el, „căci nu au răbdare să aștepte moartea unui bătrân pe care-l urăsc.”

Tot la 15 octombrie:

70 î.Hr.: Se naște poetul roman Virgiliu.

1764: Edward Gibbon, aflat la Roma, se gândește pentru prima oară să scrie monumentala Istorie a Imperiului Roman.

1839: Regina Victoria îl cere în căsătorie pe prințul Albert.

1917: Mata Hari este executată de francezi, după ce este condamnată pentru divulgarea de secrete militare germanilor.

Geo Alupoae, critic de teatru.