„Cu toate că veniseră zorii, lumina era în continuare palidă și slabă. În jurul nostru, clădirile se cutremurau… Trăsurile se duceau când într-o parte, când în alta, cu toate că terenul era absolut plat și nu rămâneau locului nici dacă le blocam roțile cu pietre. Am văzut marea secând… din cauza cutremurului, depărtându-se de mal, pe nisipul uscat rămânând nenumărate vietăți marine. Dinspre uscat se vedeau limbi despicate și tremurătoare de flăcări care răzbăteau printr-un fum negru aproape de nepătruns, care se mai destrăma, dezvăluind limbi mari de flăcări, asemenea unor enorme fulgere.”

Așa relatează Pliniu cel Tânăr, martor ocular din portul învecinat Misenum din zilele noastre, colosala erupție a Vezuviului în cursul căreia unchiul său, prefectul flotei romane, naturalistul și scriitorul Pliniu cel Bătrân avea să piară din cauza emanațiilor de gaze.

Erupția începuse în preajma prânzului, cu o zi înainte, când vulcanul începuse să scuipe un nor negru enorm care, potrivit lui Pliniu, s-a ridicat lao înălțime colosală, ca un enorm pin-umbrelă, probabil nu   diferit de norul în formă de ciupercă al exploziilor nucleare.

Dedesubt, la sud-estul poalelor muntelui, orașul Pompei a fost îngropat în piatră ponce și cenușă până la o înălțime de peste doi metri și jumătate. Însă ce era mai rău de-abia acum urma.

A doua zi dimineața, o maree de material piroclastic însoțită de gaze toxice s-a prelins peste zidurile orașului Pompei și i-a asfixiat pe majoritatea locuitorilor care supraviețuiseră cenușii și materialului vulcanic revărsat peste ei cu o zi în urmă. În momentul încetării erupției, orașul și cei în jur de 20 000 de locuitori ai săi au fost acoperiți cu peste șase metri de piatră ponce, iar orașul învecinat Herculaneum fusese inundat de un gigantic fluviu de noroi.

Vezuviul a erupt de mai multe ori din anul 79 și este activ și în zilele noastre. Craterul său măsoară acum 610 metri în diametru și are o adâncime de 300 de metri, iar pe pantele sale se cultivă struguri din care se obține un soi special de vin, dulce și ușor spumant, cunoscut sub numele de Lacrima Cristi („Lacrimile lui Hristos”).

Sursa foto :wikipedia.org

Tot la 25 august:

1270: Moare în Tunis, din cauza ciumei, Ludovic al IX-lea al Franței (Sfântul Ludovic).

1530: Se naște Ivan al IV-lea („cel Groaznic”).

1688: Moare în Jamaica piratul galez Sir Henry Morgan.

1830: Începe revoluția belgiană, care a avut drept rezultat constituirea Belgiei moderne.

1944: Unități aparținând Franței libere, sub comanda generalului Jacques Leclerc, intră în Paris, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial.

Geo Alupoae, critic de teatru.