În data de 11 aprilie, la numai două zile după capitularea definitivă a Sudului în Războiul Civil American, președintele Abraham Lincoln s-a adresat mulțimii din balconul de la Casa Albă. După ce a promis că nu se va răzbuna împotriva confederaților învinși, și-a exprimat speranța că unor negri – bărbați „foarte inteligenți” și cei care au luptat în armata unionistă – li se va permite să voteze.

De pe pajiștea din fața Casei Albe îl asculta și un fost actor, fanatic sudist, John Wilkes Booth. Tânăr, în vârstă de numai 23 de ani, cu părul negru și cârlionțat și cu o mustață pleoștită, fusese voluntar în miliție, numărându-se printre soldații care îl spânzuraseră pe aboliționistul John Brown, în 1859.

Ura lui față de Lincoln și de negri era viscerală. Auzindu-l pe președinte, a exclamat către un prieten: „Asta înseamnă cetățenie pentru negri! De data asta, pe Dumnezeul meu, îi fac felul!”.

Trei zile mai târziu, în Vinerea Mare, Lincoln și soția sa, Mary, s-au dus la Teatrul Ford din Washington să vizioneze o nouă piesă de teatru, intitulată „Vărul nostru american”. Aici, garda de corp a președintelui, un polițist plictisit din Washington, s-a dus pe aleea din spatele teatrului să bea ceva.

În timpul actului al III-lea, Booth a pătruns în loja nepăzită a președintelui. Scoțând un mic pistol Deringer, l-a împușcat pe Lincoln în ceafă, strigând teatral: „Sic semper tyrannus!” („Așa vor păți întotdeauna tiranii”), cuvintele adresate de Brutus lui Caesar. Pe urmă a sărit pe scenă, însă a agățat cu pintenul un steag din decor și și-a fracturat piciorul stâng în urma căzăturii. Cu toate acestea, a reușit să fugă din teatru.

Rănit grav, cel mai mare președinte al SUA a fost transportat pe brațe într-o casă din fața teatrului, unde a murit fără să-și mai recapete cunoștința, la ora 7:22, a doua zi dimineața. Avea numai 56 de ani.

Cu toate că Booth fugise din teatru, două săptămâni mai târziu, agenții Serviciului Secret și trupele federale l-au încolțit într-un hambar, în Virginia. Au dat foc hambarului și, în timp ce Booth fugea de colo-colo în clădirea cuprinsă de flăcări, unul dintre soldați, Boston Corbett, l-a văzut printr-o crăpătură și a tras cu revolverul Colt, nimerindu-l în gât. Corbett afirma mai târziu: „Dumnezeu Atotputernicul m-a îndrumat”.

Târât afară din hambar, Booth a zăcut toată noaptea pe veranda unei ferme din apropiere, sângerând încontinuu și sugând o cârpă înmuiată în alcool, pe care i-a dat-o un soldat mai milostiv. A doua zi în zori și-a dat seama că nu mai putea să-și miște mâinile. „Am crezut că e bine s-o fac. Inutil, inutil”, i-a murmurat unuia dintre soldații care-l păzeau, înainte să moară.

Corpul său a fost transportat la un arsenal federal din apropiere și a fost îngropat în secret, sub o podea.

Tot la 14 aprilie:

1759: Moare la Londra compozitorul german Georg Friedrich Händel.

Geo Alupoae, critic de teatru.