Deputatul PSD de Suceava, Eugen Bejinariu, a criticat într-o declarație intitulată ”Presa ne învață conduita politică” atitudinea ”domnilor mai noi in politică” (nr cu referire la USR) ce și-au format o imagine în care s-au dat drept deținătorii monopolului justeții, al eticii, al moralei și că sunt fără de cusur (penal). Bejinariu subliniază că ultimele dezvăluiri arată contrariul precizând că ”domnii mai noi in politică” ar trebui să învețe de la presă așa cum au învățat cei vechi în politică să fie deschiși la critici, să fie flexibili în dialog și să fie gata să acepte această relație inegală. Vă prezentăm integral declarația politică a deputatului PSD de Suceava, Eugen Bejinariu.

”Politicienii mai noi au invatat saptamana trecuta ca atunci cand te promovezi ca fiind neverosimil de pur, cativa stropi de indoiala te pot macula mai dizgratios decat posibile umbre dintr-o biografie banala, daca ai fi acceptat ca esti la fel de comun, cu bune si rele, ca orice profesionist, in orice meserie. O data ce ti-ai proiectat asiduu imaginea fara fisuri si ai perseverat in absurdul de a incerca sa convingi ca doar tu si echipa ta aveti monopolul justetii, al eticii, al moralei si ca voi, cei noi, sunteti fara de cusur (penal), o data ce ai (auto)administrat aceasta patetica iluzie, coborarea de pe soclu echivaleaza cu prabusirea.

Am inteles cu totii acum de ce “oamenii noi in politica” pareau a avea doar trecut senin si nici o legatura cu fraude, coruptie sau conflicte de interese. Pentru ca, mai noi fiind, n-au fost nici scanati, nici investigati de presa. Nici macar criticati. Dimpotriva! Partidul lor s-a conturat si a crescut in anii de guvernare PSD, ani in care presa focaliza in mod legitim investigatiile si opiniile critice pe “oamenii puterii”. Dincolo de faptul ca cei mai noi au beneficiat de privilegiul de a fi doar opozanti, s-au transformat ei insisi din competitor politici in razboinici violenti. Ne-au diabolizat, si-au ridicat sustinatorii la lupta cu indemnuri sangeroase si sintagme vulgare, au radicalizat publicul pana la cote nebunesti la care moderatia a disparut ca virtute si au adus in Parlamentul Romaniei manifestari intolerabile, de talcioc. Le spuneam atunci ca felul in care racnesc isteric, activeaza vuvuzele si se intind pe jos in sala parlamentului nu este permis in nici o tara civilizata din lume. Vor afla mai temeinic acum din Parlamentul European, de la colegi de-ai lor ajunsi acolo, care reinvata eleganta dezbaterii si faptul ca un competitor politic trebuie infruntat cu argumente, cu logica, cu solutii si proiecte, nu cu sintagme obscene si dubla masura. Marketingul lor politic si retetele tip Alinsky au functionat in Romania pentru ca suntem la inceput de istorie democratica si pentru ca ei au avut sustinatori preponderent tineri, deci mai idealisti. Sustinatorii lor, tineri entuziasti fiind, chiar au crezut ca pot exista oameni complet puri, imaculati din orice punct de vedere, la orice analiza. De aici si drama acestei prabusiri convulsive prin care realitatea alunga iluziile.

Dincolo de faptul ca insasi sintagma “omul nou” produce frisoane celor care isi amintesc din viata sau din lecturi originea stalinista a unei astfel de nazuinte, a fi nou nu este o virtute. Nici a fi tanar si atat. Dupa cum nimeni nu este in mod absolut si exclusiv meritoriu. Adevarul, dincolo de semnificatia lui vast filosofica e totdeauna nuantat, iar realitatea are obiceiul de a lua forma unghiului din care o privesti.

Noi politicienii mai vechi am invatat aceasta lectie de la jurnalisti. Pentru ca suntem mai vechi au trecut peste noi ani de critici si investigatii de presa si chiar acuzatii nedrepte si etichete malitioase ale jurnalistilor. Am inteles in timp ca e parte din rolul nostru si ca optiunea de a face politica vine la pachet cu disponibilitatea de a fi permanent scanat aspru. Pe noi, politicienii mai vechi, ne-a invatat presa sa fim deschisi la critici, sa fim flexibili in dialog si sa fim gata sa aceptam aceasta relatie inegala. Jurnalistii suspecteaza, speculeaza, interpreteaza si exagereaza. Da, e drept consfintit prin decizii CEDO ca ei sa poata adauga accente, sa poata pune tuse mai groase, chiar stridente pentru a fi elocventi. Si o fac! Pentru ca, din nou, realitatea care reiese din investigatiile lor are forma unghiului din care privesc ei, acela critic, suspicios, pe alocuri exagerat de scrupulos. Nu numai ca au acest drept si acest exercitiu, domnilor mai noi in politica, dar au aceasta rutina exersata in trei decenii, cu noi acestia mai vechi in politica. Noi de la jurnalisti am invatat sa facem politica aceea in care incap si opiniile lor. Uneori prevaleaza, intocmai precum opiniile sustinatorilor unui partid concurent. Invatati si dumneavoastra in ritm intensiv, ca sa putem reda activitatii politice menirea ei si s-o extragem din transeele in care ati impins-o cu manifestari razboinice si unelte de radicalizare.

Aceasta este declaratia unui politician cu decenii de activitate in mediul public si privat, aflat de aproape 20 de ani in politica. Eu insumi am avut parte de acuzatii nedrepte, de speculatii incorecte si de interpretari gazetaresti fara temei. Dar niciodata in vreun cadru public sau privat n-am reprosat unui jurnalist exagerarile, critica sau speculatiile. Am explicat, am argumentat sau am ignorat daca erau pur si simplu ratutati subiective. N-am acuzat, n-am interpretat motivatii si nici nu mi-am manifestat tafnos frustrari. Pentru ca un politician nu are acest drept”.