Avocatul face parte dintr-un ordin profesional, ordinul avocaților, cu misiune de serviciu public.

Avocatul vine cu această identitate din antichitate.

Etimologic, avocat vine de la ad auxilium vocatus= chemat în ajutor.

În antichitate, avocatul depunea jurământ în fiecare cauză și era liber ales după reputație.

Virtuțile tradiționale ale avocatului, așa cum s-au impus în Antichitate și apoi în Evul Mediu sunt: cinstea, probitatea, spiritul de dreptate și de sinceritate, toate acestea fiind obligații profesionale.

Organizarea avocaților în Barouri datează din secolul al XIX-lea, 1864, și își păstrează același regim juridic, de persoană juridică de interes public, cu patrimoniu propriu și organizare de sine-stătătoare.

UNBR și Barourile prestează servicii publice, fiind asimilate pe calea unei ficțiuni juridice, autorităților publice.

Regimul juridic aplicabil oridinului profesional este unul mixt: regăsim atât elemente de drept public- misiune de serviciu public (prerogative privind puterea de reglementare și puterea disciplinară”, cât și elemente de drept privat, structura și funcționarea internă.

Avocatura nu este o activitate comercială, ci un serviciu public organizat și funcționând în baza legii speciale.

Astăzi se vorbește despre un corp profesional și de o organizație profesională în care libertatea și independența sunt atributele exclusive și esențiale ale celui care practică profesia.

Vorbim astăzi despre un rol internațional pe care îl îndeplinește avocatul în această globalizare mondială galopantă.

Evoluția societății și emergența unor noi drepturi reclamă o operare eficientă.

Oriunde în Europa, avocatul poate desfășura activități cu caracter itinerant, dar supuse unui cod deontologic al avocaților din U.E. (Lion, 1988).

Ca actor în actul de justiție, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului și eticii profesionale.

Întotdeauna avocatul are o poziție independentă față de parte, deși reprezintă interesele părții, fiind legat de multiple aspecte de voința acesteia.

Avocatul devine independent prin faptul că e chemat să ofere doar interesele legitime permise de lege.

În concepția de politică profesionalp se susține ideea că în Barou, ”intră cine vrea dar rămâne cine poate” (liberschimbismul lui Caragiale).

Nu de multe ori, avocatura a fost asemănătoare și cu arta, deși are o latură tehnică proeminentă, avocatul având nevoie de o inteligență analitică și sintetică, dar și de arta retoricii și de stăpânirea unor procedee persuasive.

Avocatul are multă libertarte, dar are și constrângeri și are și un jurământ pe care trebuie să îl respecte.

Conținutul întâlnirii cu clientul său, se numește pentru avocat ”Secret profesional” și este protejat de codul de procedură penală.

Statutul profesiei de avocat în România este publicat în Monitorul Oficial.

Cea mai gravă abatere de la rolul său este, pentru avocat, aceea de a se deroba și de a renunța la loialitatea pe care o datorează clientului său.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, enumerând actorii actului de justiție, începe, nu întâmplător cu avocatul: avocatul, procurorul și judecătorul.”

Avocat Poroșnicu Gianina Vera
Baroul Iași