Deputatul PNL de Suceava, Dumitru Mihalescul, a susținut în Camera Deputaților o declarație politică despre „lupta inegală dintre statul puternic și cetățeanul slab”. Dumitru Mihalescul a spus că din punctul său de vedere, în momentul de față statul român a ajuns în postura neplăcută și nedorită a celui care are nevoie de grija cetățenilor și nu invers. Mihalescul a atras atenția și asupra faptului că în momentul de față, statul puternic, reprezentat de un Guvern autist şi de o majoritate parlamentară extrem de tăcută, impune asupra cetăţenilor decizii extrem de absurde, care nu au cum să ducă nici la dezvoltarea ţări.

Prezentăm în continuare textul integram al declarației politice susținută de deputatul PNL de Suceava, Dumitru Mihalescul:

„În orice democraţie consolidată, cetăţeanul este cel puternic, este cel care determină forma şi structura statului, este cel care impune lideri oneşti şi loiali intereselor sale, este cel care determină politicile publice finanţate din bani publici şi, corespunzător, nivelul de taxare din economie. Cetăţeanul puternic este cel care-i trage la răspundere pe guvernanţi, are pârghii democratice în acest sens şi niciun politician nu-şi permite să promită şi să nu facă. Dacă promite şi nu face, atunci drumul lui în afara politicii este garantat şi rapid. Cetăţeanul puternic, ale cărui drepturi şi libertăţi sunt o realitate, nu doar o deviză, este chiar către prosperitatea şi bunăstarea oricărui neam. În istoria noastră modernă, din păcate, am avut doar scurte momente în care cetăţeanul român a fost puternic, a fost corect reprezentat şi a reuşit să facă mult pentru el şi pentru România. Aceste perioade au coincis cu o reprezentare politică de dreapta, în care cetăţenii chiar au simţit că au un cuvânt de spus în privinţa deciziilor publice.
Astăzi, statul puternic, reprezentat de un Guvern autist şi de o majoritate parlamentară extrem de tăcută, impune asupra cetăţenilor decizii extrem de absurde, care chiar nu au cum să ducă nici la dezvoltarea ţării, nici la o creştere economică sănătoasă pe termen lung şi nici la un spor de bunăstare în viaţa de zi cu zi a familiilor. Statul român a ajuns în postura neplăcută şi nedorită a celui care are nevoie de grija cetăţenilor şi nu invers, cum ar fi absolut firesc, ca el să aibă grijă de cetăţenii săi. Cetăţeanul român devine de la o zi la alta tot mai slab, deoarece este tot mai jupuit de resurse financiare, indiferent dacă este salariat, antreprenor sau pensionar, pentru ca statul puternic să devină şi mai putenic şi mai mare consumator de resurse. Cetăţeanul român este sărac, pentru că ori de câte ori se produce bunăstare, la el nu ajunge niciodată. Mai mult decât atât, vocea cetăţeanului român este tot mai slabă, tot mai descurajată, pentru că este tot mai slab reprezentat de politicieni şi de guvernanţi. Guvernul nostru, nu numai că nu mai ascultă vocea cetăţeanului, dar a şi croit pârghii absurde prin care nici măcar nu vrea să o mai audă.
Societăţile europene care au progresat şi economic şi social şi spiritual, au reuşit acest lucru pentru că toate politicile au gravitat în jurul intereselor cetăţeanului. Fiecare taxă sau impozit care s-a strâns din societate, s-a întors, direct sau indirect, către societate! La noi, taxele şi impozitele colectate din societatea românească, nu ajung niciodată în rezolvarea problemelor stringente ale societăţii. În statele moderne, în statele dezvoltate, cetăţeanul nu este umilit în relaţia sa cu instituţiile statale. La noi, în schimb, drepturile cetăţeanului sunt călcate în picioare chiar şi atunci când stă la coadă pentru a plăti taxe şi impozite către stat. Am ajuns la ridicolul situaţiei în care cetăţeanul român, lovit de atâtea ori de experienţele nefaste cu autorităţile statale, nici nu vrea să mai audă sau să spere că ar avea drepturi în propria ţară, de la statul pe care-l finanţează din propriul buzunar.
Poate că până acum nu aţi înţeles că nivelul de dezvoltare la care a ajuns, atât de târziu şi de jos România, este determinat tocmai din cauza acestei relaţii defecte dintre stat şi cetăţean. Când veţi constata că învăţământul românesc este ruinat în marea lui parte, o să constataţi, ca şi mine, că dispreţul şi dezinteresul faţă de cetăţean este în fapt cauza. Când o să intraţi într-un spital şi veţi constata calitatea slabă a serviciilor de sănătate, o să ajungeţi la aceeaşi concluzie – sănătatea românească nu are în centrul ei cetăţeanul pacient. Absenţa infrastructurii de transport rutier sau feroviar, calitatea slabă a lucrărilor care se realizează în ţară, împingerea de la spate a elitelor ca să plece din ţară, toate, dar absolut toate relele din ţară, au drept cauză principală această relaţie defectă dintre stat şi cetăţean.
Atâta vreme cât nu vom înţelege să schimbăm sensul relaţiei dintre cetăţean şi stat, în care interesele primului să fie pe primul plan, atunci degeaba vom aştepta ca România să se modernizeze, ca tinerii să nu mai plece din ţară, ca serviciile publice de învăţământ sau sănătate să crească în calitate sau ţara să progreseze şi să se apropie tot mai mult de standardul mediu al statelor dezvoltate din Uniunea Europeană. E atât de simplu să facem acest lucru şi totul depinde exclusiv de maturitatea şi bunele intenţii ale clasei politice din România”.