La finele săptămânii trecute stadionul ”Unirea” din Suceava a găzduit prima ediție a Memorialului Petru Panait. Vremea a ținut cu actualii și foștii rugbiști suceveni care au avut un bun prilej pentru o întâlnire de suflet, una care să le reamintească de colegii lor care au trecut în echipa astrelor.

Evenimentul care a adunat reprezentanți ai mai multor generații de slujitori ai sportului cu balonul oval de la Suceava a început cu o extreme de emoționantă slujbă ținută în memoria simpaticului antrenor Petru Panait, dar și mai multor rugbiști trecuți la cele veșnice.

După acest moment unic, două echipe de old-boys, cu ceva inserții mai mult sau mai puțin actuale s-au confruntat pe teren. Meciul demonstrativ a fost unul relaxat și amuzant, așa cum sunt de altfel toate confruntările amicale din rugbiul sucevean. Nu s-a ținut cont sub nicio formă de scor sau de kilograme și chiar a fost o dispută plăcută încheiată cum zâmbetul pe buze chiar dacă unii ”veteran” au luat contact cu terenul extrem de uscat al stadionului ”Unirea”. Nicio urmă de regret sau vreo schiță de durere pe fețele unor adevărați bărbați care fac cinste rugbiului românesc. Ca de fiecare dată la astfel de întâlniri, arbitrajul a fost correct și autoritar, minus un moment de imponderabilitate, și asigurat de Valeriu Lazăr.

Ca de fiecare dată la o întâlnire din familia rugbiului sucevean, repriza a treia a constituit un bun prilej pentru depănat amintiri, pentru făcut planuri și pentru vărsat o lacrimă pentru cei care nu mai sunt. Deși au fost lacrimi și traspirație, rehidratarea a fost spumoasă și s-a realizat în timp util.