Era în ziua de 13 Vendémiaire, anul IV, conform calendarului republican francez. Ludovic al XVI-lea și Robespierre fuseseră ghilotinați, dar monarhiștii duri și revoluționarii fanatici încă umblau pe străzile din Paris.

Agitatorii regaliști, în mod bizar susținuți de către dușmanii lor anteriori de extremă stângă mărșăluiau în fruntea unei mulțimi de 30 000 de protestatari surescitați și înarmați. Scopul lor: Tuileries, acolo unde se întrunea Convenția. Guvernul trebuia să cadă, indiferent cine avea să plătească oalele sparte.

Responsabil de securitate era vicontele Paul Barras, un nobil provincial solid, care contribuise la execuțiile lui Ludovic al XVI-lea și Robespierre. În calitate de comandant al Armatei de Interior și al Poliției, era unul dintre cei mai puternici oameni din țară. Începuse recent o nouă poveste de dragoste, cu o ispititoare văduvă de 32 de ani din Martinica, Joséphine de Beauharnais.

Conștient de faptul că doar forța ar putea potoli mulțimea, Barras l-a ales pe un tânăr general de brigadă fără slujbă, numindu-l responsabil cu apărarea Convenției. Tânărul se numea Napoleon Bonaparte. Bonaparte a înțeles imediat că are nevoie de artilerie și i-a ordonat maiorului Joachim Murat, pe care îl întâlnea pentru prima dată, să rechiziționeze 40 de tunuri și să le plaseze în punctele-cheie din jurul Tuileries.

Pe la mijlocul după-amiezii, gloata agitată se apropia. Bonaparte nu a tras până când mulțimea a ajuns în bătaia focului, apoi a spus cu dispreț: „O să le dăm o rafală de mitralii”. Tunul a scuipat mitralii ucigașe, omorând instantaneu 200 de oameni și rănind de două ori mai mulți. Mulțimea a fugit, cuprinsă de panică, iar guvernul s-a salvat.

În mod straniu, destinele multora dintre principalii actori de la 13 Vendémiaire aveau să se întretaie în anii următori. Un an mai târziu, Bonaparte se căsătorea cu Joséphine de Beauharnais, pe care o întâlnise în casa lui Barras. Barras a ajuns într-o poziție și mai puternică în guvern, dar, ulterior, a fost îndepărtat rapid din funcție și, mai apoi, exilat din Franța de către Bonaparte, cel pe care-l făcuse general.

Murat a devenit unul dintre cei mai de succes mareșali ai lui Bonaparte și, în cele din urmă, rege în Napoli. Și, desigur, în lovitura de stat din noiembrie 1799, Bonaparte a înlăturat, de asemenea, guvernul republican pe care îl protejase atât de bine.

Tot la 5 octombrie:

1791: Moare ofițerul rus Grigori Potemkin, om de stat și iubit al Ecaterinei cea Mare.

1889: Se deschide, la Paris, Moulin Rouge.

1910: Portugalia e proclamată republică, iar regele Manuel al II-lea este obligat să părăsească țara.

Geo Alupoae, critic de teatru.