La începutul acestei luni s-a desfășurat la Oradea prima ediție a Campionatului European de înot în ape înghețate. Au participat peste 322 sportivi din 27 țări, cu vârste între 17 și 79 ani.

Delegația României a avut 35 sportivi, iar printre ei și Cezar Moscaliuc, profesor antrenor la CSS-LPS Suceava. El a adus acasă două dintre medaliile puse în joc la această competiție, cea de argint în proba de 50 spate și bronz în proba de 50 fluture.

”Totul a început când am văzut un prieten din copilărie, înotător și el, care a reprezentat România la Campionatul Mondial de înot în ape înghețate. Apoi am visat că și eu voi ajunge acolo, împreună cu ei – la un Campionat de înot în ape înghețate.

Am început cu dușuri reci de 15-20  secunde. Și când a venit prima ninsoare am sărbătorit-o  cu o baie în zăpadă.

Într-o zi am văzut un filmuleț pe Instagram cu un bărbat care făcea baie într-o cadă după ce spărgea gheața. Mi  s-a părut extraordinar și am trecut la băi reci.

Prima baie, într-o apă de munte, în care e greu să speli două farfurii, am chemat soția lângă mine, să vadă ce bărbat sunt și am intrat fără să comentez. Am stat în jur de un minut.

În a doua seară, soția mi-a spus că nu mai vine să asiste pentru că „o ia cu frig”, așa că m-am dus singur sa fac baie. Cred că 7-8 minute, precum un cocostârc înghețat, stăteam când într-un picior, când în celălalt făcându-mi curaj să intru în apă. Era groaznic de rece, și îmi căutam o scuză ca să nu intru (că nu mi-am făcut respirațiile, că e târziu și îmi stric somnul.. ). Până la urmă, când îmi înghețaseră picioarele, „comitetul” a decis –  și am intrat. 2 minute și 30 sec am stat, pentru că așa citisem eu pe net că este recomandat.

Următoarea zi , am făcut febra . Una serioasă – de peste 40 grade.  M-am gândit să renunț, crezând că frigul nu este pentru oricine.

Însă, dacă renunțam dispărea și visul meu de a participa la o competiție internațională în ape înghețate. Și visam la asta, îmi doream să fiu acolo, să înot pentru România încă o dată, așa cum am făcut-o de mai multe ori în tinerețe.

Am luat-o de la capăt, însă, de această dată m-am documentat bine despre ce înseamnă baia în apă rece, care sunt beneficiile ei și cum ar fi bine să încep; și m-am întors la dușul rece, doar rece : 30 secunde / 1 minut /…. / 3 minute.

La final de decembrie am îndrăznit să merg într-un bazin descoperit,  cu apă de 3-4 grade și am înotat 50 metri. Mi-a înghețat fața – pentru mine a fost cel mai greu lucru să îmi țin fața în apă în timpul înotului. Apoi, la București, când am dat probă pentru a mă califica la competiție, la fel; mi-a fost greu să țin fața în apă.  De această dată am înotat de două ori câte 50 metri, cu pauză între repetări, iar în pauză am stat pe marginea bazinului, la 7 grade, și cel mai interesant a fost că nu îmi era frig; și stăteam în slip și cu un prosop pe mine. Însă, eram calificat la Campionatul European de înot în ape înghețate … abia așteptam să merg.

Și pregătirea a continuat cu băi în apă rece,  într-un bazin de plastic, instalat afară. Mai întâi 5 grade, a urmat 2  – 1,4 – 0,7 – 0,4 (gheața s-a împrietenit cu mine și m-a „însoțit” la ieșirea din vas, era prinsă de părul meu).

Când ești în apă simți frigul, și sună ciudat, însă parcă te arde : fața, palmele, tălpile.. și când ieși din apă arăți ca un rac fiert. Însă, după ce faci și câteva exerciții fizice ( 4-5 minute), pentru circulația sângelui, te simți fantastic, energizat pentru o zi întreagă. O zi magică.

La antrenamentul dinainte de concurs, am înotat pentru prima dată 100 metri fără pauză, însă senzațiile au rămas aceleași; chiar după primii 25-30 metri unul dintre membrii mei de „comitet” mi-a sugerat să renunț sau să scot fața din apă pentru că „ardea”.

În schimb, a doua zi, la proba de concurs, când am intrat în aceeași apă, în care, cu o zi înainte îmi era greu să țin fața, mi s-a părut doar răcoroasă, și după ce am terminat proba am rămas dezbrăcat pe marginea bazinului preț de câteva minute să-i urmăresc pe ceilalți concurenți, fără a resimți temperatura de afară 2-3 grade – frigul.

M-am gândit: m-am obișnuit, însă  la următorul antrenament apa a fost rece, foarte rece, și la fel că și la celelalte antrenamente mi-a fost greu sa îmi țin fața în apă – 3 minute.

În a treia zi , la o altă probă de concurs, din nou frigul nu mai a mai fost acolo  – eram doar eu și visul meu.

Mai târziu m-am gândit la acest fapt : când ești aproape de obiectivul tău, ceva magic se întâmplă și ceea ce era până ieri un factor de stres pălește în fața bucuriei de a ajunge la destinație; pentru că nimic altceva nu mai contează : timpul petrecut la antrenamente, calcule, resurse consumate și orice altceva ai mai făcut în direcția atingerii țintei. Ești doar TU , față în față cu Tine, cu Adversarul cel mai greu de învins, cel care te cunoaște cel mai bine. Însă acolo este și visul Tău, este acel „ceva” care îți dă aripi” a mărturisit profesorul Cezar Moscaliuc.