Comunismul a făcut din munca patriotică neremunerată (a se citi voluntariat forțat) un modus vivendi care putea rezolva orice problemă de natură agricolă, cum ar fi strânsul recoltei, edilitară sau socio-culturală.

Justificate de ideologii specifice, aceste eforturi erau apreciate sonor în presa vremii pentru că făceau economii care contribuiau la realizarea planurilor mărețe ceaușiste.

Astăzi voluntariatul se simte destul de firav, iar sectoarele care sunt subfinanțate sau neglijate stagnează sau chiar se depreciază. Ca exemplu, reabilitarea clădirilor aflate în patrimoniul statului se realizează într-un ritm extrem de lent, omul de rând neputând avea un impact masiv asupra necesității schimbărilor din jur.

Putem spune că am ajuns în punctul în care vedem cum patrimoniul românesc se degradează simțitor și parcă așteptăm neputincioși o minune să se întâmple.

Cum se săvârșeau totuși lucrările marcante din trecut, pe care le-am moștenit astăzi?

Cimitirul Bellu s-a  născut ca urmare a generozității baronului Barbu Bellu, care a donat statului o parte din pământul său; Ateneul Român a fost construit cu ajutorul unei colecte publice sub forma unei loterii având sloganul  „Daţi un leu pentru Ateneu”; Mausoleul de la Mărășești a fost ridicat de comunitatea locală.

Toate aceste proiecte au fost atrase și realizate de indivizi sau grupări de oameni care au iubit România și au dorit să lase o moștenire generațiilor viitoare.

Ardealul are castele și domeniile sale de poveste, are sate muzeu, iar în București sunt multe clădiri superbe de patrimoniu care necesită restaurate.  Muzeul George Enescu este în curs de reabilitare și, sincer, aștept cu nerăbdare produsul final al unui edificiu în stilul clasic Beaux Arts.

În Transilvania, la fel de impresionante sunt bisericile de lemn  cu legendele lor, cu picturile lor care se degradează trist și mocnit, necesitând resurse pentru reabilitare.

Un locaș străvechi, cum ar fi Mănăstirea rupestră Corbii de Piatră, adăpostește cea mai veche pictură din Țara Românească, dar se confruntă cu pericolul unei degradări rapide datorat spațiului interior similar unei peșteri.

Propunerea mea este să începem de undeva

Poate fi covârșitor numărul mare de monumente care necesită ajutor pentru o revenire la vremurile lor de glorie de odinioară, dar o prioritizare a lucrărilor, oricât de subiectivă ar fi, înseamnă un pas important înainte.

Propunerea mea este să începem de undeva… alegând  clădirea de patrimoniu care este în stare deplorabilă de degradare, dar care are potențial  mare turistic. Pur subiectiv, alegerea călătorului iubitor de România se îndreaptă către Băile Imperiale Neptun din Băile Herculane.

Continuarea pe: https://bucurestiivechisinoi.ro/2023/08/sa-salvam-ce-mai-avem-un-proiect-pentru-bucuresti-si-orice-roman/