Un enoriaș îi sugerează arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților,  IPS Calinic,  ca atunci când se creează noi posturi de preoți să se țină cont de numărul credincioșilor practicanți și nu de cel al familiilor ortodoxe. ”O curiozitate am, dacă îmi permiteți. În satele unde se creează noi posturi clericale (preot coslujitor, preot paroh), ținând cont de numărul de familii ortodoxe ca un total general, se face și un mic studiu cam ce procent este și practicant din cele 1000 de familii ortodoxe, de exemplu?  Ca idee, în jur de 85.000 locuitori sunt în municipiul Suceava, dar la 20 de biserici, dacă se adună 50-70-100 oameni la Sfânta Liturghie. Vă zic pentru că am participat la slujbe cam peste tot în orașul Suceava în decursul anilor. Cam aceștia sunt cei practicanți. Restul, poate la Paști la sfințit coșul, la botez, cununie și cam atât. 1000 de familii ortodoxe la sat, din care 100 merg duminica la Biserică, 200 plătesc contribuția anuală, poate fi totuși considerată în continuare de 1000 familii, suplimentând încă un post clerical ? Mai exact, numărul credincioșilor practicanți se poate verifica separat de nr. total de pe hârtie. Vă întreb, deoarece situația aparentă diferă deseori foarte mult cu cea „din teren”. Ca încheiere, am observat pe scara blocului la mine că deschid la Bobotează, la Crăciun, doar două apartamente pe scară. Restul sunt în chirie ori sunt plecați în străinătate. Nu i-am văzut o dată la biserică la slujbă. Nu cred că ar trebui ca restul de 18 apartamente să fie trecute ca nr. de familii ale parohiei, întrucât contribuția lor la acea parohie este spre … 0. Nu fac parte din vreun sat unde s-au creat deja posturi, nu am de câștigat nimic în urma acestui mesaj transmis. Doar o opinie de care se poate ține sau nu cont”, a scris enoriașul.

Iată răspunsul ierarhului:

”Având în vedere cele de mai sus, la înființarea unor parohii sau a unor posturi clericale noi s-a urmărit:

a) ca în fiecare filie care are biserică să se săvârșească Sfânta Liturghie în fiecare duminică și sărbătoare;

b) ca filiile fără biserică, în care sunt, de cele mai multe ori, persoane în vârstă, să aibă un preot care să ridice acolo un mic lăcaș de rugăciune;

c) să fie numiți preoți tineri, ca ajutor, acolo unde există preoți încercați de o anumită boală sau neputință;

La fiecare numire s-a ținut cont și de posibilitățile reale ale comunității, încercând să se trimită preoți care au un venit propriu dintr-o altă activitate (normă în învățământ, o activitate independentă compatibilă cu preoția etc).

Închei prin a vă spune că în cursul acestui an vom încerca o actualizare a situației credincioșilor din parohii și filii și, astfel, vom ști și numărul celor care sunt „tranzitorii” prin parohie.