Un mirean i-a sugerat arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic, ca fiecare preot ortodox să adopte câte un copil abandonat, aceasta fiind în opinia sa o soluție la rezolvarea problemei actuale a copiilor fără părinți. Enoriașul vrea ca ”Taina Adopţiei” să fie relaţionată de ”Taina Preoţiei”. El susține că Biserica se implică în acte de caritate pentru copiii din sistemul public de protecţie, dar ”este departe de a fi sufficient”.

”Introducerea Tainei Adopţiei, relaţionată de Taina Preoţiei, nu pune în pericol credinţa ortodoxă, ci o consolidează”

”Biserica este o instituţie în care mulţi români îşi pun încrederea, care îşi doreşte să răspundă nevoilor societăţii şi să o ajute. Tocmai din această perspectivă am câteva nelămuriri, despre care doresc să vă întreb: De ce înainte de Taina Preoţiei nu există Taina Adopţiei? Ori de ce nu apare Taina Adopţiei pe parcursul vieţii unui preot, poate după ce devine paroh? Această Taină a milosteniei şi a grijii pentru cei mici, aflaţi în mare nevoie, de ce nu o regăsim în viaţa preotului ortodox?

Introducerea Tainei Adopţiei, relaţionată de Taina Preoţiei, nu pune în pericol credinţa ortodoxă, ci o consolidează. Religia ortodoxă s-ar întări dacă preoţii ar întinde o mână copiilor abandonaţi înainte de a avea proprii lor copii. Dacă dragostea pe care ne-o învaţă Iisus este participativă, mi-aş dori ca Biserica să ne ofere exemplul ei, nouă mirenilor. Mi-aş dori să văd Biserica împlicată total în soluţionarea uriaşei probleme pe care societatea noastră o are, aceea a copiilor abandonaţi. Dacă fiecare preot ortodox ar adopta un suflet de copil, am atenua această durere a lumii în care trăim. Dacă fiecare casă parohială ar răsuna de veselia copiilor care au ajuns într-o familie, mirenii ar constata exemple concrete în care învăţătura creştină este pusă în practică, ceea ce i-ar apropia mai mult de Biserică. Dacă nu vom mai avea copii abandonaţi în centrele de copii ori la asistenţii maternali din România (Doamne, ce vis frumos!), preoţii ar putea adopta din alte ţări ortodoxe, creştine, ori de oriunde altundeva din lume. Adopţiile internaţionale sunt permise în multe ţări”, i-a transmis mireanul IPS Calinic.

Calinic: ”Biserica a fost dintotdeauna implicată în prevenirea abandonului prin acţiunile sale filantropice, care i-au avut drept promotori pe oamenii din interiorul ei, preoţi, monahi şi monahii”

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților i-a transmis mireanului că Biserica a fost dintotdeauna implicată în prevenirea abandonului prin acţiunile sale filantropice, care i-au avut drept promotori pe oamenii din interiorul ei, preoţi, monahi şi monahii. Înaltul prelat a arătat că ”nu există o situaţie statistică a preoţilor care au adoptat copii sau îi cresc în familiile lor, dar cu siguranţă sunt destul de mulţi”. ”Biserica, prin centrele ei rezidenţiale (36 de centre de tip familial), îngrijeşte aproximativ 1000 de copii în mod permanent. În astfel de aşezăminte copiii nu au o limită de vârstă la care să părăsească centrul, ci pot să rămână până când se aşază la casele lor. De exemplu, în Aşezământul „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi” copiii pot rămâne în „familia mare” până când devin independenţi. Alte câteva zeci de mii primesc suport şi sprijin profesionist zilnic în cele 93 de centre de zi, 40 de grădiniţe sociale şi afterschool-uri, 47 centre educaţionale şi 14 campusuri de tabere. Nu avem o situaţie statistică a preoţilor care au adoptat copii sau îi cresc în familiile lor, dar cu siguranţă sunt destul de mulţi. Din cei aproximativ 50.000 de copii, 12.000 erau îngrijiţi în familiile extinse, iar 38.000 în familii substitut (familii/persoane şi asistenţi maternali) şi în instituţii specializate. Procedura adopţiei naţionale şi internaţionale reprezintă şi în prezent o etapă destul de anevoioasă pentru orice persoană care doreşte să adopte un copil. În 2020, au fost daţi spre adopţie doar 744 de copii, în condiţiile în care existau 3000 de persoane care deţineau certificat de adoptatori”, a explicat IPS Calinic.

Totuși arhiepiscopul nu a exclus ca într-un viitor mai îndepărtat ”Taina Adopţiei” să fie relaţionată de ”Taina Preoţiei”. ”Cât despre „Taina adopţiei”, ca un preambul al Tainei Preoţiei, nici nu poate fi vorba şi aceasta pentru că acea familie, fiind la început, nu poate oferi cele necesare unui copil. Dacă lucrurile se vor îmbunătăţii din punct de vedere financiar, ne putem deschide şi spre aceasta, însă până atunci, cu Dumnezeu înainte!”, a transmis IPC Calinic.