Un preot de la o biserică suceveană a fost reclamat Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților că a interzis participanților la o cununie religioasă care au stat afară și au ascultat slujba în difuzoare să intre în biserică pentru a face fotografii cu mirii. ”Aș dori cu respect să vă adresez o întrebare. Cum se cuvine ca un preot sa interzică credincioșilor care au stat afară și au ascultat în sonorizare (sic!) slujba Cununiei să intre în biserică pentru fotografii? Să îmi fie cu iertare, dar este biserica …. și preotul a specificat de mai multe ori că ne este interzis să intrăm la fotografii, în condițiile în care slujba se auzea clar afară. Eu personal am și alergat după copilul meu mic”, a scris un participant la cununia religioasă.

Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a transmis răspunsul părintelui paroh privind situația semnalată:

„Referitor la reclamația care mi-a fost imputată, subsemnatul …., preot paroh al Parohiei …., vă informez că în data de 21 august anul curent au avut loc la biserică două cununii, cea la care se face referire fiind a doua în ordinea slujirii. În intervalul dintre prima și a doua Cununie a avut loc o adevărată ședință foto în curtea bisericii, unde s-a organizat și oficierea căsătoriei civile pentru nunta cu pricina. La eveniment au luat parte mulți invitați într-un decor oficial (trăsură cu cai deosebiți, ornamente florale, covor roșu, scaun pentru participanți). În așteptarea începerii Tainei Cununiei (consider eu cu îngăduință și răbdare, pentru a-și îndeplini „planul artistic” fotograful), am sesizat meticulozitatea organizatorică, precum și numărul mare de participanți, cum era și firesc, având în vedere familiile mari care se înrudeau. Ceea ce a urmat la slujirea Sfintei Taine a Cununiei a contrastat izbitor prin faptul că, pe parcursul slujbei, în afară de miri și de nași, au fost doar 4- 5 persoane în biserică (atât am observat în momentele de la început), iar după un timp au rămas doar doi participanți în calitate de nuntași.

Consider că este de datoria mea, ca preot, să avertizez asupra nefirescului situației, având în vedere că Taina Cununiei, ca și celelalte Sfinte Taine, nu sunt momente magice, cu preotul pe post de vraci care rostește formule magice, ci sunt momente de rugăciune ale comunității pentru noul mădular care ia naștere în trupul lui Hristos, care este Biserica (I Corinteni 12, 12-27). Menționez că am explicat în cuvântul de învățătură (fapt ce poate fi probat prin înregistrarea video) că fiecare invitat credincios trebuie în primul rând să participe activ la partea duhovnicească și în al doilea rând, la cea lumească.

Prin urmare, am afirmat, în acel context, că ceilalți invitați, care nu au participat prin rugăciune la Sfânta Taină, AU RATAT MOMENTUL. Deci fotografiile nu ar fi fost decât o amăgire că au participat la acest eveniment, ÎN BISERICĂ. La drept vorbind, nici nu cred că erau prea mulți doritori rămași inclusiv pe afară, întrucât, din câte mi s-a spus, toți s-au grăbit, după cununia civilă, să-și schimbe urgent ținuta, pentru a nu rata nicio clipă din programul de la restaurant (o atitudine „creștinească” pentru care, probabil, ca preot, trebuia să mă bucur).

Cât despre interzicere, e mult spus, dat fiind faptul că, principial, orice interdicție ar trebui să aibă specificate o serie de consecințe sau repercusiuni pentru cazuri contrare de nerespectare, care, însă, nu au existat. Deci, este cale lungă de la o constatare logică a inutilității și falsității actului fotografierii și până la interzicere. Până acum nu au existat astfel de hotărâri, deși, în multe cazuri, ar fi pe deplin îndreptățite, dar acestea reprezintă un alt capitol și o altă zonă care necesită îndreptări.

Oare nu s-au amânat atât de mult timp (pe motivul pandemiei) nunțile pentru a putea participa un număr cât mai mare de invitați? Dacă invitații nu participă la Sfânta Taină a Cununiei, ci doar la petrecere, de ce nu au fost amânate doar petrecerile de nuntă, ci și Sfânta Taină a Cununiei? Se cuvine ca un preot să tolereze derapajele comunității pe care o conduce și pentru care va răspunde în fața lui Dumnezeu? Se cuvine (sau poate se dorește) ca preotul să fie doar „prestator de servicii” în slujba cetățeanului arondat teritorial?”…