Probabil puțini știu că localitatea suceveană Iacobeni ascunde vestigii ale unui trecut încărcat de glorie. Printre aceste vestigii se află și castelul baronului austriac Anton Manz von Mariensee, întemeietorul mineritului modern în Bucovina, castel construit la 1823 și care zace în paragină aflându-se într-o avansată stare de degradare. În aceeași stare se află și pavilionul de serviciu al castelului.  Din nefericire nimeni nu face nimic pentru ca această minunăție să fie restaurată și să capete o utilitate publică.

”În anul 1796 terenurile miniere și ”fabrica de fier” de la Iacobeni au fost cumpărare de industriașul styrian Anton Manz von Mariensee pentru suma de 300.000 de florini. Acesta văzând că locuitorii autohtoni nu mai sunt receptivi la activitatea minieră preferând ”a trăi la locul loc” aduce băieși de la Zips întemeind începând cu anul 1784 coloniile de ”țipțeri” de la Iacobeni. Totodată contruiește 280 de case pentru mineri din care 200 mai există și astăzi , magazine a alimente, un furnal nou, două ”afânătoare” pentru minereu, două ciocane (malaxoare) de pisat minereu, forje, conducte de apă pentru răcire și pentru foalele de ventilație ale furnalelor, etc. La acestea se adaugă și construirea unei biserici evanghelice, din piatră, precum și a uneia catolice din lemn, ultima cu preot din Câmpulug. Așa se face că în 1827 avem de-a face la Iacobeni cu o adevărată industrie minieră și metalurgică, care producea și livra în Bucovina și în Imperiu, pluguri, sape, hîrlețe, ceaune, plite, grătare de rafinat minereuri, ciocane de forjă, diverse bandaje de fier și chiar piese de schimb pentru mașini (Irimescu, 1981). Sediul minelor, existent încă, a fost construit în 1823.

În 1827 întreaga industrie minieră este preluată de Vincenz Manz, nepotul lui Anton von Mariensee care până în  anul 1832 va prelua și celelalte proprietăți ale unchiului său. Acesta construiește furnale noi, mărește și îmbunătățește capacitatea vechilor furnale ”Margareta” și ”Iosif” din Iacobeni, bancuri de lucru, mașini de găurit și ascuțit, contruiește o fierărie proprie (Irimescu, 1981). În anul 1828, Vincenz Manz va construi la Iacobeni o biserică cu numele Johann von Nepp. (Sf.Ioan Botezătorul) cu bani din fondul religionar de stat, după planurile trimise de la Viena. În anul 1851 complexul Manz realiza o producție de  6.935,48 quintale de fier, cu o valoare de 340.133,7 coroane (Iacobescu, 1981). În 1858 în Iacobeni existau trei furnale înalte de topit fier, mai multe cuptoare pentru afânarea minereurilor, o uzină pentru construcții de mașini, ateliere pentru producerea ciocanelor, a grătarelor, pentru reducerea minereurilor, potcovării, magazii pentru mărfuri și provizii, trei biserici din care două din piatră și una din lemn (cea ortodoxă), o școală. La 1859 Iacobeniul era un centru industrial și civic de mari dimensiuni, unul dintre cele mai dezvoltate din zonă. Alături de un parc public cu fântîni arteziene în Iacobeni existau și o Casă Germană de mari dimensiuni,  o Casă Română și o școală.

Din multiple cauze activitatea în zonă decade după 1849 pentru ca practic în 1859 tot imperiul lui Manz să intre în procedură de faliment. Proprietățile sale vor fi achiziționate la 16 decembrie 1869 de Fondul bisericesc pentru infima sumă de 600.000 de coroane. După această dată furnalele din Iacobeni sunt închise, mina de la Arșița este reprofilată pe extragerea manganului. În 1906 în zonă apare un nou explorator Iulius Schiber, care va deschide în 1938 exploatarea de la Oița”.

Text preluat din cartea ”Valea inferioară a Bistriței Aurii. Monografie”, de Liviu Apostol și  Constantin Emil Ursu, apărută la Editura Bucovina Istorică în 2003.