Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Vama este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1796. Edificiul are hramul Sfântul Nicolae, sărbătorit la data de 6 decembrie, și s-a aflat o lungă perioadă în centrul satului, dar în anul 1937 a fost mutat în cimitir, pe fostul său amplasament construindu-se o biserică de zid cu același hram.

În Vama a existat încă o biserică de lemn, cu hramul Înălțarea Domnului. Aceasta fusese construită în anul 1783 în partea de jos a satului, dar a fost strămutată în 2001 în incinta Muzeului Satului Bucovinean din municipiul Suceava, unde se află în prezent.

Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Vama a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015.

Istoric

În satul Vama au existat în decursul timpului mai multe biserici ortodoxe. Astfel, pe baza spuselor unor martori oculari, preotul folclorist Simeon Florea Marian (1847-1907) afirmă în lucrarea „Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina” (Suceava, 1900) că în partea de jos a satului Vama de Jos exista în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea o biserică de lemn, mai veche, care se ruinase. În anul 1783, la câțiva metri de acest lăcaș de cult s-a construit o biserică de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” , care se află astăzi în Muzeul Satului Bucovinean din Suceava.

Localitatea fiind foarte întinsă, în 1796 s-a construit în centrul satului o altă biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae”. Ea a fost ctitorită de Vasile Badale, Lupașcu Luncan și de comună , fiind înălțată de meșterul Derhet Matei după cum consemnează pisania cu caractere chirilice aflată la partea superioară a ancadramentului ușii de intrare. Textul pisaniei este următorul: „Luna iunie anul 1796 această biserică o au făcut Derhet Matei”.

Odată cu trecerea timpului, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Ea a fost desfăcută și reconstruită în anul 1937 în cimitirul satului, iar pe locul ei s-a ridicat o biserică de zid având același hram. Pereții exteriori au fost placați cu scânduri orientate vertical.

Arhitectura bisericii

Biserica „Sf. Nicolae” din Vama este construită din bârne de brad, cioplite în patru fețe, așezate în plan orizontale și îmbinate la colțuri în tehnica „coadă de rândunică”. Construcția prezintă bogate ornamente geometrice și stilizări zoomorfe. Streașina largă este susținută de console cioplite în „cap de cal”. Edificiul are un acoperiș înalt din șindrilă, lipsit de turle și cu rupere în pantă în dreptul absidelor laterale.

Monumentul are formă de cruce (plan triconc sau treflat), cu absida altarului pentagonală și decroșată și cu peretele vestic al pronaosului de formă poligonală. Lăcașul de cult este prevăzut cu o ușă (aflată în peretele sudic al pronaosului) și cu opt ferestre (una în axa absidei altarului, una în peretele estic al proscomidiarului, câte una în axa absidelor laterale, câte una în pereții longitudinali ai naosului și câte una în pereții longitudinali ai pronaosului). În interior, biserica este împărțită în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Intrarea în biserică se face pe o ușă situată în peretele sudic al pronaosului. Ușa de intrare are pe rama portalului un ancadrament dreptunghiular conținând torsade și romburi de forme și dimensiuni diferite. La parea superioară a ramei se află săpată pisania. Pronaosul este de formă dreptunghiulară și are două ferestre (una în peretele nordic și alta în cel sudic). Peretele vestic are formă poligonală cu trei laturi. La partea superioară, el are o boltă poligonală, în fâșii curbe, pe care se conservă unele fragmente de pictură.

Pereții interiori ai lăcașului de cult au fost pictați, fiind păstrate fragmente de pictură pe cheia bolții pronaosului și naosului. Pe pereții altarului s-au lipit bucăți de pânză pictată, asemănătoare din punct de vedere al compoziției, cromaticii și stilului cu pictura de pe ușile diaconești, care a fost realizată conform unei inscripții de meșterul Gheorghe Glăvan în anul 1925. Catapeteasma datează de la începutul secolului al XIX-lea, având motive decorative vegetale aurite. Icoanele au fost executate în primul deceniu al aceluiași secol de către meșterul Toader Zugravu din comuna Frumosu, după cum atestă inscripția de pe icoana „Înălțarea Sfintei Cruci”. Icoanele împărătești sunt datate din anul 1805. Rețin atenția stranele cioplite și decorate cu rozete, „dinți de lup” și colonete strunjite, precum și coarda de sfeșnice având o feronerie compusă din trei arcade trilobate, decorate cu motive florale din fier forjat. Acest obiect a fost inscripționat cu următorul text: „Această coardă de sfeșnice s-au făcut cu cheltuiala servului lui Dumnezeu Ioniță Cotlerciuc și cu soia sa Paraschiva spre iertarea păcatelor lor, a părinților lor, și tot neamul lor, 1857”.

Clopotnița

Edificiul are un plan pătrat, fiind construit din bârne de brad cioplite la patru fețe și îmbinate la colțuri în tehnica „coadă de rândunică”. Construcția are două nivele, cu etajul semideschis. Pereții clopotniței au fost placați ulterior cu scânduri.