În 1934, Cupa Mondială (denumire pe care a consacrat-o însusşi Jules Rimet), a migrat pe continentul European în Italia. La Olimpiada de la Saint-Louis (1932) nu s-a jucat soccer (americanii numesc “football” jocul lor naţional care este puţin cam dur şi care are accente de rugby şi lupte), deşi echipa lor de soccer câştigase medalia de bronz la Montevideo.
De data aceasta, în 1934, la Cupa Mondială au participat 29 de echipe, deci s-au jucat preliminarii. Se reţin câteva rezultate: Spania – Portugalia 9-0!, Luxemburg – Germania 1-9, SUA – Mexic 4-2. Pentru a ajunge la Mondiale, România a remizat în Elveţia, scor 2-2 şi a învins la Bucureşti cu 2-1 Iugoslavia. La CM 1934 „supăraţi” au fost americanii, Uruguayul nu a participat în semn de protest faţă de atitudinea europenilor în 1930. În schimb, a apărut pe harta fotbalului mondial prima ţară africană, Egiptul.
În optimile de finală, Italia a învins clar la Napoli echipa SUA cu 7-1. Interesant este faptul că autorul golului marcat de americani, Donelli, era născut la Napoli.
Şi ceilalţi „neeuropeni” au fost eliminaţi din primul tur, la Genova, Spania – Brazilia 3-1, la Bologna, Suedia – Argentina 3-2 şi la Napoli, Ungaria – Egipt 4-2. În rest, la Torino, Austria – Franţa 3-2, la Milano, Elveţia – Olanda 3-2, la Florenţa, Germania – Belgia 5-2 şi la Trieste, Cehoslovacia – România 2-1 (0-1).
Românii au jucat excelent în prima repriză când au marcat prin Ştefan Dobay, poreclit „calul” pentru viteza sa deosebită. România a condus la capătul primelor 45 de minute şi a mai ratat patru ocazii monumentale. Aşa cum se întâmplă de obicei, cehoslovacii au revenit şi au întors rezultatul prin punctele înscrise de Puc şi Nejedly. De altfel cu cehii ne-am întâlnit de multe ori de-a lungul anilor în preliminarii şi la turneele finale.
Odată cu faza sferturilor de finală, Cupa Mondială a devenit o „afacere” europeană.
La Milano, Germania a învins Suedia cu 2-1, iar la Torino, Cehoslovacia – Elveţia a fost 3-2, la scorul de 2-2 elveţienii ratând un penalty.
La Bologna, Austria – Ungaria a fost 2-1. A fost a 75-a întâlnire între cele două ţări. Austriecii erau antrenaţi de Hugo Meisl, iar echipa lor era supranumită „wunderteam” (echipa minune) şi avea în componenţă celebrităţi ale acelor vremuri precum Sesta, Urbanek, Zischek sau Sindelar. Ultimul a murit ţiva ani mai rziu în infernul de la Auschwitz.
Ultimul sfert de finală care s-a disputat la Florenţa a necesitat o rejucare, pe atunci nu exista „loteria penaltiurilor”. La primul meci Italia – Spania a fost 1-1. La rejucare spaniolii au rămas fără celebrul portar Ricardo Zamora şi au fost învinşi cu 1-0 prin golul marcat de Giuseppe (Peppino) Meazza, milanezul care a jucat şi la Inter şi la AC Milan şi care dă numele stadionului din capitala Lombardiei.
În semifinale, amfitrionii competiţiei au învins Austria cu scorul lor favorit, 1-0 prin punctul reuşit de Guaita. Acest jucător era un argentinian naturalizat la fel ca Monti şi Orsi.
La Roma, Germania a întâlnit Cehoslovacia. Invitat de „onoare” al Decelui Benito Mussolini a fost nimeni altul decât Adolf Hitler. Cei doi au sperat la o finală „amicală”!
Cehoslovacii le-au stricat socotelile şi i-au învins pe nemţi cu 3-1m toate golurile fiind marcate de Ondrich Nejedly. Se spune că fuhrerul a făcut o criză de isteria şi a promis să se răzbune. Din păcate, peste câţiva ani s-a ţinut de cuvânt…..
Finala „mică” s-a jucat în „cartier”, Germania învingând Austria cu 3-2. Golurile au fost marcate de Lehner (2) şi Conen, respectiv Sesta şi Horvath.
În finala mare, la Roma, Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1. În prezenţa a 45.000 de spectatori, după o repriză „albă”, Puc a marcat golul cehoslovacilor „îngheţând” tribunele. După doar câteva minute Nejedly a tras în bară! Scăpaţi ca prin minune, italienii au egalat prin Orsi care l-a driblat şi pe goalkeeper-ul Planicka. Golul victoriei a fost reuşit de Schiavio în minutul 95 şi „Stadio Olimpico” a fost în delir. Finala a fost arbitrată de suedezul Ivan Eklind.

Echipele finalei Italia – Cehoslovacia 1934:
Italia: Combi – Monzeglio, Allemandi – Ferrari IV, Monti, Bertolini – Guaita, Meazza, Schiavio, Ferarri, Orsi.
Ceholsovacia: Planicka – Zenisek, Ctyroky – Kostalek, Cambal, Krcil – Junek, Svoboda, Sobotka, Nejedly, Puc.
Golgeter a fost cehoslovacul Nejedly cu 5 goluri, urmat de Schiavio (Italia) cu 4 goluri şi Conen (Germania) tot cu 4 reuşite. Cel mai bun jucător a fost ales Giuseppe Meazza.
(Petru Tomuţă şi Viorel Bîgu).