Miercuri, 8 noiembrie, la  ora 15, la Muzeul de Istorie, Sala Media, va fi vernisată expoziția Stampe japoneze „Teatrul Kabuki”, expoziție realizată în colaborare cu Muzeul Național Brukenthal. Expoziţia găzduită de Muzeul Naţional al Bucovinei este prima de acest gen din Suceava iar lucrările expuse provin din colecţia privată a avocatului George Șerban din București. Sunt prezentate lucrări ale școlilor de artă: Torii, Katsukawa și Utagawa, precum și ale unor artiști independenţi precum Moronobu, Buncho, Sharaku, Hokusai, Eisen, realizate în perioada EDO (1603-1868). Prin amabilitatea doamnei Florica Zaharia, este expus și un chimonou ce descrie scena mamemaki, realizat în sec. XIX, vopsit și pictat manual pe chirimen de mătase (material textil japonez). Piesa a fost donată de Muzeul Metropolitan de Artă New York, pentru Colecţia Muzeului Textilelor din Băiţa.

Japonia are multe evenimente sezoniere și activități festive. Setsubun este unul din acestea. Conform vechiului calendar japonez, Setsubun reprezintă ziua dinaintea schimbării anotimpurilor, care este cea mai cunoscută zi, ea fiind și ziua dinaintea primăverii zodiacale. Aceasta coincide cu ultima zi a anului din calendarul lunar, care pică în jurul celei de-a doua până în a patra zi a lui februarie (în fiecare an, în calendarul lunar data diferă). În prezent, festivalul Setsubun este programat pentru 2 februarie și reprezintă un eveniment național numit „mamemaki”. Mamemaki reprezintă „împrăștierea boabelor”, o activitate care a început în jurul secolului al VIII-a lea, urmând obiceiul chinezesc de a îndepărta spiritele rele. Festivitățile Setsubun se bazează pe tradițiile înrădăcinate în perioada Muromachi (1336-1573). Sărbătorile mamemaki au loc în templele și sanctuarele locale, cu un grup de oameni, pe nume toshiotoko, care s-au născut în anul corespunzător al Zodiacului. Oamenii toshiotoko împrăștie sau aruncă boabe de soia prăjite pe coridoare și strigă către mulțime: „Fuku wa uchi, oni wa soto” – „Să intre norocul și să iasă spiritele rele!”. Oamenii toshiotoko sunt îmbrăcați în ținute tradiționale, kamishimo –  O ținută purtată de samurai compusă din kataginu (o haină de ceremonie fără mâneci) și hakama (pantaloni formali, plisați pentru bărbați).

Sărbătorile au loc acasă, unde stăpânul casei conduce ceremonia mamemaki împrăștiind boabele printre ușile și geamurile deschise, pentru a alunga demonii (oni), ghinionul, bolile de anul trecut și pentru a primi norocul și sănătatea în anul care vine. După împrăștierea boabelor, există o tradiție, ca fiecare persoană să mănânce numărul de boabe echivalente cu vârsta lor și încă una în plus pentru noroc în anul care vine. Din păcate, festivalul Setsubun a cunoscut un declin în ultimii ani. Această tradiție s-a răspândit în Japonia încă din perioada edo (1603–1868). Unul din motive este că nu are afiliere religioasă sau restricții, deoarece poate fi asociat cu activități festive de primăvară.

Acest chimonou descrie scena mamemaki. Scena reprezintă un bărbat într-un kamishimo formal, ținând boabe prăjite de soia într-un  masu ( un recipient de măsurare din lemn), cu doar câteva boabe rămase în el, deoarece au fost deja împrăștiate pentru a îndepărta demonii (oni), în timp ce o femeie înspăimântată se ascunde în spatele lui. Un șoarece alb ascuns pe căptușeala interioară poate face aluzie la așteptarea lui de a ieși pentru noul an zodiacal, Anul Șoarecelui. Mai mult decât atât, poate sugera anul în care acest chimonou a fost realizat. Anul Șoarecelui: 1941, 1953, 1965, 1977, și așa mai departe repetându-se la fiecare 12 ani, deoarece există 12 animale în calendarul  zodiacal.  Probabil, acest chimonou nu a fost folosit de o gospodină tipică, deoarece ar fi fost purtat doar o singură dată în an. Se pare că a fost proiectat la comandă, cu fiecare motiv ales și aranjat în mod deliberat pe baza semnificațiilor lor pentru a crea scena mamemaki. Deși festivalul mamemaki face parte din festivalul primăverii fără conexiuni religioase, daoismul (taoismul) și alte simboluri pot fi văzute pe ornamentele decorative. Se poate ca proprietarul să fi fost un animator sau un realizator de costume pentru teatru.