CSU Suceava a făcut una din cele mai slabe prime reprize din istorie în compania echipei Steaua Bucureşti în meciul disputat la finele săptămânii trecute. Efortul din partea secundă deşi a fost frumos, a fost tardiv. În pofida neinspiraţiei jucătorilor pregătiţi de Răzvan Bernicu, publicul prezent în tribune a fost din nou la înălţime şi i-a susţinut pe tinerii handbalişti suceveni. Nu vorbim aici doar de galerie, ci de întreaga sală, lucru destul de rar.
Totuşi, deşi a fost al optulea jucător, publicul prezent în sala LPS nu se poate să marcheze pe tabela de scor. Ca la orice disciplină, mai sportivă sau mai puţin, dacă cineva vede că te străduieşti, atunci este mai concesiv, mai bine intenţionat. Handbaliştii suceveni au arătat că atunci când se dăruiesc şi reuşesc, chiar împotriva sorţilor de multe ori.
La partida cu Steaua însă, chiar dacă s-au „zbătut” şi au încercat în multe dintre faze, handbaliştii suceveni au exagerat cu câteva naivităţi care nu mai pot fi puse pe seama vârstei şi lipsei de experienţă. Vom folosi şi câteva exemple. Conducătorul de joc, Petrea, un sportiv fără talie deosebită, dar cu viteză de reacţie şi suflet mare, s-a „pierdut” în vreo două situaţii când din elanul său tineresc a uitat că trebuie să ai cel puţin două posibilităţi de a pasa când te avânţi spre poarta adversă. A pierdut mingea şi a mai şi fost „trântit” de vreo două ori. Următorul exemplu, noul venit Leţu, handbalist de perspectivă, a reuşit un gol superb după care a aruncat de două ori dintr-un unghi aproape imposibil. A treia şi ultima situaţie de naivitate şi cea mai tare, pivotul Burlacu scapă singur la semicerc şi încearcă să dea boltă peste portarul Laufceac. La prima vedere nimic grav, dar la a doua, portarul stelist are „o sută de ani” ca vârstă şi experienţă, peste doi metri şi dacă mai întinde şi mâinile schimbă neoanele în orice sală.
Mai multă concentrare şi dorinţă de victorie, dar şi un dram de relaxare pentru că oricum nu mai este nimic de pierdut, acestea ar trebuie să fie „interesele” handbaliştilor suceveni. Păcat de efortul extraordinar depus în repriza a doua câştigată la cinci goluri de suceveni în faţa Stelei.
Un alt aspect al acestui joc se reflectă şi asupra arbitrilor, majoritatea acestora venind în sala LPS din Suceava să facă „experimente”. Aceeaşi „combinaţie” este folosită de majoritatea lor, după ce te dezavantajează clar şi diferenţa de scor în favoarea favoriţilor este clară, îţi acordă în compensaţie când era inutil şi tardiv câteva mingi pentru a „îndulci” situaţia.
A treia şi ultima chestiune care cu adevărat dovedeşte lipsa de experienţă a sucevenilor. Fiecare echipă îşi apără şansa cum poate şi foloseşte tot „arsenalul” pentru acest lucru. Acelaşi lucru l-au făcut şi handbaliştii de la Steaua, jucători cu vechi state de plată în primul eşalon valoric. Pe lângă faptul că ştiu toate „tertipurile”, te provoacă şi te „destabilizează” şi dacă nu eşti lucid şi te„arunci”, atunci te-ai enervat şi ai pierdut.
Lucru demn de laudă este faptul că handbaliştii suceveni nu au renunţat la luptă, iar publicul local a fost absolut fenomenal şi şi-a apărat favoriţii. Acest lucru trebuie să dea de gândit celor care au posibilitatea să ajute echipa de handbal a acestui oraş. Formaţia Sucevei este una iubită şi respectată, una care a demonstrat că face performanţă şi merită toată atenţia. Ar fi păcat ca acest joc să dispară din peisajul sportului sucevean.