În seară caldă de duminică 8 septembrie a anului 1935, în Baton Rouge, un bărbat a ieșit din spatele unei coloane a clădirii Capitoliului statului Louisiana și a tras un foc cu un revolver. Ceea ce a lovit – și a distrus – a fost o adevărată forță a naturii pe scena politică americană: Huey Pierce Long jr, senator al Statelor Unite reprezentând statul Louisiana, marele Rege-Pește în persoană.

Strălucitor prin veșminte și personalitate, cu un chip făcut parcă special pentru caricaturiști – poreclit „Regele-Pește” de prietenii apropiați, după personajul unei populare emisiuni de radio din epocă –, Long era adeseori considerat demagog, având în vedere oratoria sa de campanie electorală, dar de care se distanțase ținându-și promisiunile făcute pentru a fi ales.

În 1927, la vârsta de 34 de ani, a câștigat postul de guvernator al Louisianei și a trecut la finanțarea marelui său program de lucrări publice – cărți școlare gratuite, construirea de poduri și drumuri și un spital de stat care să ofere asistență medicală tuturor – prin mărirea impozitelor pentru cei bogați și pentru corporațiile care aveau afaceri în acest stat. Procedând astfel, și-a câștigat sprijinul populației rurale a statului, dar și aversiunea companiei Standard Oil și a clasei marilor latifundiari. Long a avut un geniu intuitiv pentru conducerea politică. Deși lipsit de maniere, era mai viclean și mai dur decât oricare dintre rivalii săi.

Pe calea spre puterea supremă în stat, și-a zdrobit întreaga opoziție. Având o bază sigură în Louisiana, Long a atacat scena națională, ocupând un loc în Senatul Statelor Unite în anul 1932. De-acum avea de înfruntat un rival de un alt calibru: președintele Franklin Delano Roosevelt, pe care inițial îl sprijinise, apoi sperase să-l domine și în care, în cele din urmă, a ajuns să nu mai aibă încredere. Într-o țară strânsă de ghearele recesiunii economice, programul din 1934 al lui Long, intitulat „Împărtășiți-vă din bogăția noastră” – o extindere a programului său din Louisiana, cu sloganul „Fiecare om, un rege” – s-a dovedit a fi atât de atractiv pentru alegătorii din întreaga țară, încât a părut că Long avea să dețină echilibrul puterii politice la alegerile prezidențiale din 1936.

El s-a hotărât să fie cel de-al treilea candidat la președinție și să-l împiedice pe Roosevelt să câștige un al doilea mandat.

Long era în cea mai bună formă. A scris chiar și o carte, publicată în 1935, intitulată „Primele mele zile la Casa Albă” – o combinație de prostii și înțelepciune, frivolitate și gravitate, cum o descria un istoric – în care relata primele acțiuni ale „președintelui Long”, inclusiv alegerea Cabinetului, în componența căruia se afla și Franklin Delano Roosevelt, ca secretar al marinei militare.

Deși Long avea numeroși susținători în toată țara, inamicii săi – „dihorii”, cum îi numea el – erau nenumărați. Pentru cei de dreapta, era un radical socialist; pentru cei de stânga, un Hitler sau un Mussolini american; iar pentru mulți dintre cei situați la centru, constituia un fenomen politic greu de clasificat, dar amuzant. Aflat în vizită în America, H.G. Wells îl vedea pe Long ca pe un „Winston Churchill care n-a trecut niciodată pe la Harrow”. Rebecca West îl caracteriza drept „cel mai formidabil gen de vulpoi”.

Dacă alții mai erau încă bulversați de Huey Long, un anume dr. Carl Austin Weiss, din Baton Rouge, respectat specialist ORL și ginere al unuia dintre adversarii din Louisiana ai lui Long, luase o hotărâre. Din motive încă neclare, dr. Weiss a luat problema în propriile mâini și a tras un foc de pistol în urma căruia Long a murit, două zile mai târziu.

Ultimele cuvinte ale Regelui-Pește au fost: „Doamne, nu mă lăsa să mor. Am atât de multe de făcut.”

Tot la 8 septembrie:

1157: Se naște Richard Inimă-de-Leu.

1886: Este fondat orașul Johannesburg, după ce s-a descoperit aur în apropiere.

Geo Alupoae, critic de teatru.