Scriitoarea și cercetătoarea Angela Furtună semnează un nou studiu, cu importante contribuții despre Monica Lovinescu, în Revista Memoria – Revista gândirii arestate, Nr. 125 (4/ 2023), apărută în 6 decembrie

• Monica Lovinescu: designer de viitor în libertate

Apărută chiar în ziua marii sărbători a Sfântului Nicolae, prestigioasa Revistă MEMORIA – Revista Gândirii Arestate, Nr. 125 (4/ 2023), editată de Fundația Culturală MEMORIA, publică, la secțiunea CENTENAR MONICA LOVINESCU, un nou studiu semnat de scriitoarea și cercetătoarea Angela Furtună, autoarea și Președinta Proiectului Zilele Monica Lovinescu (inițiat în 2005). Prezentul număr reunește cunoscuți autori, scriitori și cercetători ca: Tudor Giurgiu, Cosmin Budeancă, Cristian Vasile, Angela Furtună, Clara Mareș, Serghei Pricopiuc, Marina Dumitrescu, Doina Jela, Cristina Chirvasie, Gheorghe Petrov, Fabian Doboș și alții. Cuprinsul revistei poate fi văzut aici: https://www.revistamemoria.ro/category/numere/nr-125-4-2023/?fbclid=IwAR13PgOG9rKDmXyOMLRB1vW0Ks1DmnEIymLPNqX6K2OSTk9sQhASykS4Vdg

În noul studiu publicat acum, sub titlul Codurile Atlantidei, Angela Furtună identifică și descrie pentru prima oară o calitate mai puțin revelată la Monica Lovinescu, anume aceea de designer de viitor în libertate, pornind de la concepte și filosofi importanți al lumii contemporane, preocupați de coluziunea dintre politic, estetic și etic. Pe scurt, iată un fragment, însoțit de referințe:

“ Peter Sloterdijk (acest captivant filozof atras de bazele morale ale existențialismului și de post-umanism, fiind și un mentor notabil al dezbaterii publice europene) vorbise ^[1] despre design bun şi design prost ca o consecinţă a moralităţii activităţii pe care o presupune. În paralel și separat, Boris Groys dezvoltă despre coluziunea dintre politic şi estetic: forma este în acelaşi timp un semn de citit etic şi politic, „etica a devenit o estetică; a devenit o formă“ ^[2]. Etica designului, venind din cadrul sociologiei științei și tehnologiei, se adaptează în mod adecvat și literaturii, și media-comunicării, și artelor. Prin modelul și mentorul Monica Lovinescu, această etică își află perfecțiunea și consecvența deplină, ceea ce instituie un curent înnoitor, de sincronizare a literaturii române cu restul lumii.

Domeniul de iradiere a operei Monicăi Lovinescu, domeniul de semnificare a acestui design, se interiorizează, cumulat și transdisciplinar, în cel al literelor-candelă, al memorialisticii, al scrisului obsesiv-compulsiv de resuscitare a copilului interior al civilizației și de rezolvare a traumei supraviețuitorilor post-Holocaust și post-Gulag, al „studiilor literare“, dar înglobează tot ceea ce înseamnă „ştiinţe umane“, mai ales sociologia, istoria, politologia, jurnalismul, psihanaliza, filosofia, filosofia artei, și într‑un fel tot ceea ce înseamnă discurs public. Monica Lovinescu, prin scrierile sale cu voce din epocă, a fost vizionarul, designerul și arhitectul scenei ce i-a urmat, anume o civilizație cu regizori noi, dominați de post-comunism, capitalism “cognitiv”, evul post-literar și evul media hibrid, post-adevăr; la toate acestea se adaugă un praxis cotidian de o mare mobilitate, într‑o reţea în care esteticul, utilul şi moralul se întâlnesc şi se influențează-condiționează reciproc.

Dincolo de mutația valorilor estetice în epoca schimbării codurilor de lectură și de rătăcirile criticii în speranța educării gustului public ^[3], azi o citim pe Monica Lovinescu prin codurile directe ale lumii dispărute ^[4] (dar care poate renaște oricând – vezi invazia lui Putin în Ucraina de azi, sau atacurile teroriste ale grupării Hamas asupra Israelului, cu mesajul puternic negaționist și antisemit ca o coaliție de război mondial, chemând la lupta planetară împotriva democrației, deci a libertății de expresie). O citim, așadar, nu numai prin codurile luptei intelectuale la baionetă cu forțele de ocupație care au comunizat România cu scopul de a extermina poporul român ^[5] (chestiune ce se reiterează în istoria de azi prin politica de la Kremlin ce amenință direct și România), ci și prin codurile noilor provocări ce amenință civilizația românească și deopotrivă cea europeană: în acest context, literatura și limba română sunt redute importante de rezistență”.

[1]  Vezi trilogia Sfere (I – 1998, II – 1999, III – 2004) și volumul Reguli pentru parcul uman – Eseu despre hiperpolitică, Humanitas, 1995.

[2]  Boris Groys, En public. Poetique de l’auto‑design, PUF, Paris, 2015, p. 46. (Ed. originală în limba engleză, 2010) –  Alexandru Matei, “Roland Barthes, mitologii românești urmate de Fântâna barthesiană”, Editura Art, București 2017,  p. 16.

[3]  Răzvan Voncu, Arhitectura memoriei, Studii de istorie literară clasică și contemporană, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, pp. 391-409.

[4]  Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, H.R. Patapievici, O lume dispărută, Polirom, 2004, pp. 9-461.

[5]  Anne Appelbaum, Cortina de Fier – Represiunea sovietică în Europa de Est (1945-1965), Litera, 2015, pp. 19-631.