Președintele Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, a rememorat astăzi la împlinirea unui an de la izbucnirea războiului din Ucraina, în cadrul unei emisiuni emoționante transmise de televiziunea națională de la Rădăuți momentul care l-a marcat pentru tot restul vieții. ”Îmi aduc aminte cu tristețe un  eveniment care m-a marcat și mă va marca toată viașța. Doi copilași Maxim și Andrei. I-am adus de la barieră eu de mânuță și tatăl lor rămăsese dincolo pentru că nu-l lăsau grănicerii să treacă pentru că legea marțială nu le dădea voie. Au venit copilașii cu mama eu i-am luat de mînă și i-an dus într-un cort să-i încălzim și ei tot întrebau de tata. Unde e tata când vine tata? Vorbeau o română stâlcită erau de-ai noștri din Nordul Bucovinei și nu am să uit niciodată privirea aceea după tatăl lor peste barieră. A fost ceva cumplit. Din câte știu s-au întors în Ucraina. Atunci m-am văzut obligat să-l sun pe guvernatorul la Cernăuți să-l rog să dea prioritate femeilor cu copii pentru că stăteau la rând în frig. Atunci am trimis ambulanța de câteva pri să ia oamenii pentru că erau femei cu copii mici  care leșinau. S-a prioritizat până la urmă în acele zile dar a fost cumplit”, a relatat Flutur emoționat.

”A fost o solidaritate fantastică”

El a vorbit despre solidaritatea imensă de care au dat dovadă în acele zile Biserica, societatea civilă, ONG-urile, primăriile, transportatorii, instituțiile statului precum Prefectura, ISU, Jandarmeria, Poliția, cărora a ținut să le mulțumească din suflet.  ”Autoritățile, Primăria Rădăuți dar și celelale primării din zonă au acționat foarte prompt. ONG-urile, societatea civilă, Biserica au reacționat excepțional. Am văzut familii care au zis că nu plecăm din frontieră până nu ne dați măcar o familie de urcaineni să o găzduim noi. Mâncarea caldă. Am fost nevoiți la un moment dat să facem o zonă de interdicție pentru că blocam frontiera. Nu știam  cum să le explicăm celor care veneau cu mâncare caldă. Până la urmă ne-am organizat. A fost o solidaritate fantastică.  Comisarul pe probleme de politică internă de la Bruxelles când a venit mă întreba nu înțeleg de unde atâta fraternitate și solidaritate și i-am spus păi dincolo sunt frații noștri. Am avut momente cu 700 de imigranți pe oră. Știu că atunci am adus niște dispozitive mobile la grăniceri ca să dea viză mai ușor să intre în România plus o linie pentru cei care trebuiau să pună amprenta pentru că erau fără documente de indentitate. După accea a fost nevoie de tarducători. Sunam în satele de ucraineni să vină oameni să traducă pentru că nu ne înțelegeam cu unii. Apoi aveam dispozitive de voluntari și tot îi preluau pe unii și tot s-au născut idei. La un moment dat știu că am dus în corturi televizoare cu desene animate în limba ucraineană pentru copii că se plictiseau. Aveam comandamente cu ONG-urile și veneau idei de ocolo și de la vorbă până la faptă era puțin. Eu mi-am mutat biroul de la Suceava în vamă unde semnam corespondența. Instituțiile statului ISU, Jandarmeria, Poliția au fost prompte iar primăriilor le-am făcut grafic cum să vină cu mâncare caldă în frontieră. Apoi problemele cu cozile de TIR-uri. Făceam comandamente și noaptea pentru a găsi soluții. Am deschis punctul de la Vicovu de Sus pentru fluidizarea traficului și mai deschidem la Ulma, Climnăuți și Fântâna Albă”,  a mai rememorat Flutur.