Continuând cu informaţiile din procesele-verbale ale anului 1895 constatăm o îmbunătăţire a cercetărilor şi a protecţiei Cetăţii de Scaun a Sucevei.

Astfel, duminică, 18 august, după ce “Dl. Tarangul relatează pe scurt asupra evenimentelor de până acum” iar “Dl. Romstorfer va face demersurile relativ la o contribuţie din partea comunei (Suceava – n.n.)”, comitetul îl recunoaşte ca membru pe “Dl. Fleischer, profesor la liceul din Pomârla”, cel care va deveni primul custode al muzeului sucevean. Totodată s-a hotărât că “dezgroparea monetăriei se va amâna până la reîntoarcerea d-lui Romstorfer”, timp în care muncitorii să se ocupe de “dezgolirea zidului (monetăriei – n.n.) la bază”.

Un fapt interesant pentru comintetul din 1895, consemnat duminică, 25 august, este amânarea şedinţei pentru următoarea duminică. Mă întreb dacă astăzi s-ar mai consemna aşa ceva.

Procesul-verbal al şedinţei din 8 septembrie, consemnează:

“Dl. Procopovici promite să procure mijloacele de transport pentru a îndepărta molozul dezgropat. Pietrele de zidărie mai importante ce s-au dezgropat au fost aduse la mănăstire (Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava – n.n.). La căile de acces periculoase au fost afişate preveniri. Dl. Romstorfer a intervenit la Primărie pentru contribuţia promisă.”

Duminică, 3/15 septembrie 1895 şedinţa a început la orele 11 ¾ dimineaţa. După relatările despre mersul săpăturilor, Sorger primeşte sarcina să se ocupe de “procurarea gardurilor de siguranţă”. “Se recomandă înfiinţarea unui muzeu arheologic la gimnaziul din localitate (actualul Colegiu Naţional “Ştefan cel Mare”). Piatra de mormânt de la Casa Morvitzer va fi solicitată pentru muzeu. Unii membri promit să doneze pentru muzeu mai multe obiecte arheologice.”

Duminică, 1/13 octombrie 1895, la şedinţa de la ora 5 ½, au fost prezenţi între alţii şi arhimandritul Ciuntuleac, primarul Des Loges, prefectul Duzinkiewicz, Simion Fl. Marian, K.A. Romstorfer, Sidorovici, Pantazi, Tarangul. “Comunei i se aduc mulţumiri pentru contribuţia de 100 florini. Se hotărăşte ca piesele dezgropate şi obiectele arheologice ce se găsesc în comună să fie depozitate într-un muzeu comun care să stea sub supravegherea directorului gimnaziului local şi a primarului comunei. Domnul Calmuţchi va interveni ca piesele arheologice descoperite eventual cu ocazia construirii liniei Iţcani-Suceava să fie donate muzeului. Lui Sorger i se aprobă o gratificaţie de 40 de florini. Dl. Calmuţki oferă 10 florini pentru stimularea săpăturilor.” Şedinţă “Încheiat(ă) la ora 7 seara.”

Avem practic de-a face cu prima ideea clară de constituire a unui muzeu sucevean cu piese care să aparţină, pe lângă inventarul Cetăţii, de la particulari. O altă ideea pe care aş dori s-o subliniez este cea a implicării primarului Frantz, cavaler Des Loges, cel căruia îi datorăm ceea ce a mai rămas din clădirile administrative ale oraşului vechi.

Prima şedinţă a anului 1896 a avut loc la 28 iunie la orele 5 ¼,  în prezenţa unui număr mare de personalităţi ale vieţii administrative, religioase şi culturale a Sucevei. Preşedintele comitetului, Dl. Karl A. Romstorfer a deschis “cu o privire retrospectivă asupra rezultatului săpăturilor din vara anului trecut la locul fostului castel medieval din Suceava. După aceasta, preşedintele roagă comitetul sucevean ca să-l sprijine puternic în continuare şi aduce la cunoştinţă că înalta dietă a Ţării Bucovina a aprobat pentru anul acesta suma de trei sute de florini în scopul continuării săpăturilor.

După această comunicare a urmat o discuţie la care au participat cei prezenţi. În urma acestei discuţii au fost luate următoarele hotărâri în unanimitate:

  1. Dl. Director gimnazial Şt. De Repta şi dl. consilier juridic Philipp Ziehoffer sunt cooptaţi în comitet.
  2. Muncitorii vor fi retribuiţi şi anul acesta ca şi anul trecut iar pentru uşurarea muncii lucrătorilor se va procura un vagonet.
  3. Consilierul comunal al oraşului Suceava să fie solicitat ca să preieie executarea acelor lucrări ce se vor dovedi necesare pentru a ocroti ruinele care mai există şi pentru păstrarea lor în starea în care se găsesc acum (este vorba de consilierul care se ocupa de curăţenia şi înfrumuseţarea oraşului). Deasemeni comitetul crede că ar fi slujite interesele oraşului Suceava şi ar da viaţă vizitelor străine dacă consilierul comunal respectiv al oraşului Suceava ar înfrumuseţa împrejurimele ruinelor cetăţii.

Constatăm că deja se avea în vedere ca monumentul sucevean să intre în atenţia vizitatorilor, chiar dacă cercetările arheologice se desfăşurau încă.

La 1 august 1896 şedinţa a fost deschisă la “orele 6 după masă”. “După citirea protocolului şedinţei ţinute în ziua de 28 iunie preşedintele comunică următoarele:

1. Şi curatorul Muzeului Bucovinei (Muzeul din Cernăuţi – n.n.) a pus la dispoziţie pentru anul acesta 150 de florini pentru săpăturile de la castelul voievodal.

2. Din partea sa (a preşedintelui) au fost trimise câteva probe de monete care au fost găsite la săpături la Ministerul Regal al Culturii din Stockholm, la Academia Regală de Ştiinţe din Bucureşti şi la Comisia Culturală Cezaro-Crăiească din Viena. Din partea primelor două locuri i-au parvenit scrisori de mulţumire; din partea Comisiei Culturale Cezaro-Crăieşti din Viena însă, i s-a comunicat preşedintelui că asupra acestei descoperiri se va relata în Publicaţiunea Societăţii Numismatice din Viena. Fără comentarii.

3. Dl. profesor gimnazial din Pomârla, Josef Fleischer (ulterior primul custode al muzeului sucevean – n.n.), publică tocmai acum în anuarul Muzeului Bucovinei (Jahrbuch der Bukowiner Landesmueum), totul ceea ce, cu o adevărată hărnicie de albină, a aflat în cronici despre cetatea voievodală din Suceava.

4. Despre muzeul care urmează să-şi desfăşoare activitatea în clădirea Liceului Gr. Or. din Suceava, dl. preşedinte a vorbit personal cu dl. inspector Cezaro-Crăiesc al Ţării, dl. Karl Tumlinz şi a făcut şi o cerere. În locurile sus puse problema a fost acceptată şi este de aşteptat ca în câteva săptămâni muzeul să activeze.

Procesul verbal continuă cu date despre cooptarea în comitet a directorului gimnaziului sucevean şi a consilierului juridic Philipp Zierhoffer după care se menţionează:

“Dl. primar Cavaler Des Loges a promis că din partea administraţiei comunale a Sucevei lucrările de conservare vor fi întreprinse prin dl. arhitect Rippel. Pompierul Ilick va executa lucrările de zidărie şi doi puşcăriaşi vor executa la aceasta serviciul de salahori.”

„După aceste comunicări, îi întreabă preşedintele pe cei prezenţi ce dorinţe au în această problemă.

Atunci ia cuvântul Dl. Comisar judeţean Tarangul şi spune următoarele:

1. Cu această ocazie îi predăm domnului preşedinte peste o mie de monete şi mai multe obiecte (o parte din acest patrimoniu se regăseşte în colecţiile Muzeului de Istorie din Suceava)

2. Îl rog pe domnul preşedinte ca într-o expunere bine motivată să ceară conducerii Ţării Bucovina, ca aceasta să angajeze pe cheltuielile provinciei un paznic permanent pentru paza acestor ruine atât de importante şi de interesante şi pentru paza plantaţiilor ce urmează să fie executate de către administraţia comunală a Sucevei în apropierea acestor ruine.

3. Am vizitat împreună cu dl. Körschner, inginer şef al societăţii feroviare, ruinele şi l-am consultat în legătură cu confecţionarea unui vagonet şi a şinelor necesare pentru utilizarea acestuia. Numitul domn mi-a declarat că confecţionarea s-ar ridica la 300 de florini. În consecinţă această problemă este nerealizabilă în felul acesta. Cum însă dl. Sorger a confecţionat deja cu doisprezece florini un vagonet împreună cu şinele necesare această problemă, spre mulţumirea comitetului, este de-acum rezolvată. Oare astăzi s-ar mai consemna ceva de felul acesta?

4. Doresc ca dl. Sorger, ori de câte ori este posibil, să mă puie în cunoştinţă despre stadiul săpăturilor, despre obiectele găsite şi despre alte evenimente de pe locul săpăturilor.

La propunerea d-lui Sorger, comitetul votează o răsplată de cinci florini lunar pentru paznicul ce urmează să se angajeze pentru asigurarea şinelor de lemn şi a săpăturilor.

În sfârşit comitetul hotărăşte ca numai băiatul Molcean să fie îndreptăţit ca să culeagă obiecte de pe locul săpăturilor.

Interesante ni se par două chestiuni mai puţin cunoscute de suceveni: împădurirea versantului s-a făcut la sfârşitul secolului XIX şi nu exclusiv după 1950, cum se cunoştea până acum şi doi – o parte a molozului din Cetatea de Scaun a Sucevei a fost transportată cu un vagonet pe şine de lemn.

În volumul „Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între 1895 şi 1904”, Institutul de Arte Grafice „Carol I”, București, 1913, Karl Romstorfer mulţumea din nou tuturor celor care au sprijinit lucrările de conservare de la Cetatea Sucevii şi făcea un bilanţ: „Volumul molozului şi pământului săpat şi scos e de vreo 13.500 mp; zidurile de conservare construite din nou au un volum de vreo 40mp. Pentru îndeplinirea acestor lucrări a fost nevoie de 6.424 de zile de lucru de muncitori, 50 de zile pentru zidari şi 406 pentru supraveghetori.

Subvenţiuni

–         De la Ministerul de Instrucţie din Viena – 4800 coroane

–         De la Dieta Bucovinei – 4800 coroane

–         De la Muzeul Bucovinei, căruia i s-a cedat o parte însemnată a obiectelor aflate – 3151 coroane

–         De la comuna urbană Suceava – 200 coroane

–         De la particulari (d-nii de Popovici, proprietar în Costina, şi Mihail cav. De Kalmucki din Iţcani) – 120 coroane

–         Total – 13.071 coroane

Cheltuieli

–         Cheltuieli pentru săpături, lucrări de conservare, reparări de unelte (sumă rotundă) – 7427 coroane

–         Transport – 7427 coroane

–         Pentru lucrări fotografice, desemnuri şi pentru instrumente ştiinţifice – 1080 coroane

–         Premii pentru obiecte aflate, cumpărări în oraş de asemenea obiecte – 844 coroane

–         Pentru instalarea în Suceava a obiectelor aflate şi pentru transportarea lor – 258 coroane

–         Cheltuieli de drum, regie, porto, onorariu la păzitori – 2407 coroane

–         Contribuire pentru construirea unei căsuţe de pază şi a unui drum cu sini (175m.) şi vagonet de răsturnat – 1002 coroane

–         Total – 13.018 coroane

Restul de 53 coroane s-a întrebuinţat pentru acoperirea cheltuielilor avute cu alte lucrări fotografice ş.a. Mai observăm că autorul a călătorit în timpul lucrului, de la 1895 până la 1904 inclusiv, de 71 de ori de la Cernăuţi la Suceava, unde a petrecut 176 de zile în interesul lucrărilor de exploatare. În anul 1911 a mai întreprins o călătorie până acolo pentru a face diferite studii comparative cu privire la obiectele aflate şi la cetate.”

Aş mai adăuga că planurile realizate şi publicate de arhitectul vienez sunt şi astăzi folosite ca fiind cele mai sigure, chiar dacă în timp, s-au mai făcut diverse alte ridicări topografice. Şi aş încheia cu speranţa că într-o zi măcar o străduţă din Suceava ar trebui să-i poarte numele…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
Editorial
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Karls Jobs 2018
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava