Până acum am prezentat în cotidianul nostru Istoria Campionatelor Mondiale și a competițiilor interțări. În articolul de azi vom încerca o incursiune în faza ”primară” a fotbalului, pentru că înainte de a se întruni sub drapelul unei reprezentative, fotbalul s-a jucat la nivel de club sau asociații sportive.

În mod evident, primele competiții intercluburi au avut loc în insulele britanice. Anglia și-a desemnat prima campioană în 1889, Preston Nort End fiind considerată prima campioană oficială la nivel mondial. De remarcat faptul că ”FA Cup” s-a jucat în Anglia încă din 1872, prima câștigătoare fiind The Wanderers, 1-0 în finala cu Royal Engineers.
Scoțienii, orgolioși ca întotdeauna, își revendică și acum prioritatea, primele două lor campionate fiind câștigate de Dumbarton în 1891 și 1892. De atunci datează și prima campioană în Ulster, Linfield Belfast.

Pe continent, primele campionate sunt organizate în Italia în 1898, învingătoare fiind Genoa, apoi în Germania în 1903, câștigătoare fiind VfB Leipzig, Danemarca în 1913 cu campioana BK Copenhaga, Olanda în 1898 cu câștigătoarea RAP Amsterdam, Austria în 1912 cu campioana Rapid Viena, Belgia în 1896 cu câștigătoarea FC Leegeois, Ungaria în 1901 cu campioana BTC Budapesta, Elveția în 1898 cu campioana Grasshoppers Zurich, Turcia (Liga Istanbul) în 1905 cu campioana Imogene Istanbul, Suedia în 1896 cu campioana Orgryte Goteborg. Pe plaiurile ”mioritice”, primul campionat (de fapt o ligă București – Ploiești) s-a desfășurat în 1910 câștigătoare fiind Olimpia București.

În America, primii care au organizat un campionat oficial au fost argentinienii în 1893 cu campioana Lomas Athletic Club, mai apoi urmând mexicanii în 1903 cu prima campioană FC Orizaba, brazilienii au ”venit” și ei în 1906 prima campioană fiind Fluminese Rio de Janeiro în ”Liga Cariocas”, anterior debutând ”Liga Paulista” cu campioana Athletic Club Sao Paulo.

După ce s-a consemnat peste tot organizarea competițiilor interne (campionate, cupe și cupa ligii în anumite țări) au început să circule idei privind organizarea unor competiții internaționale intercluburi.

Prima încercare de acest fel demnă de a fi numită oficială a fost ”Cupa Lipton”, cupă oferită de un nobil scoțian, negustor de ceai și mare amator de fotbal. Dar, cum marile cluburi engleze campioane în acei ani (Aston Villa și Manchester United) au declinat oferta, asemeni celor scoțiene Celtic și Rangers, ”Mister Lipton Tea” a organizat competiția cu Juventus Torino, Red Star Zurich, VfB Stuttgart și West Auckland, o echipă engleză afaltă într-o ligă de amatori. În pofida acestui fapt, englezii din micul West Auckland au câștigat două finale consecutive în 1910 și 1911 pe Juventus Torino cucerind definitiv trofeul care se află și acum în vitrina ”Clubului Muncitorilor” după ce la întoarcerea de la Torino au pierdut cupa în gară la Paris!

Căpitanul formației câștigătoare, Bob Jones, a murit în 1966 cu puțin înainte de turneul final al Campionatului Mondial organizat de Anglia. Regizorul Tom Clegg a realizat în 1980 un film intitulat ”Cupa Bunicului„ cu participarea marilor fotbaliști Jimmy Greaves și Geoff Hurst.

Oricum ”vestul” a avut meritul organizării primei competiții intercluburi cu caracter continental. În 1927, federațiile din Cehoslovacia, Ungaria, Austria și Italia au organizat ”Mitropa Cup” sau ”Cupa Europei Centrale”. România și Iugoslavia s-au alăturat abia în 1937. Practic, până la război, a fost singura competiție adevărată de acest fel. S-au disputat 14 ediții din care, patru au fost câștigate de austrieci prin Austria Viena, de două ori, Rapid Viena și First Viena, patru de unguri prin Ferencvaros și Ujpest, ambele câte două, trei de cehoslovaci prin Sparta Praga de două ori și Slavia Praga și italienii de două ori FC Bologna. Ultima ediție, dn 1940, nu a ajuns până la finală. Păcat pentru că în finală se calificaseră Ferencvaros Budapesta și Rapid București. Rapidul eliminase MTK Budapesta, iar apoi în semifinale pe Gradjansk Zagreb, aceasta din urmă după trei remize și tragere la sorți. Cum în acel an a avut loc Diktatul de la Viena, nu a mai fost loc de o finală româno-maghiară.

Până atunci, ai noștri mai reușiseră câteva rezultate de răsunet în epocă. În 1938 Ripensia Timișoara a eliminat pe AC Milan cu 3-0 și 1-3, iar Rapid pe Ujpest Budapesta cu 1-4 și 4-0. Mai fuseseră niște partide reușite, Rapid – Genoa 2-1 sau Venus – Bologna 1-0. Competiția ”Cupa Europei Centrale” s-a reluat în 1955, dar va rămâne la nivelul unei competiții regionale.

După război, în 1949 se organizează ”Cupa Latină” cu participarea echipelor de top din Italia, Spania, Franța și Portugalia. FC Barcelona a câștigat în 1949 și1952, AC Milan în 1951 și 1956, Benfica Lisabona în 1950, Stade Reims în 1953 și Real Madrid în 1955.
Acesta a fost prologul celei mai puternice competiții intercluburi, Cupa Campionilor Europeni!