• S.C. Doly-Com Distribuție S.R.L. Botoșani angajează persoane cu competențe profesionale în domeniile electric, electronic și automatizări, cu studii medii sau superioare.
  • Salariul brut acordat este între 5128 lei și 6837 lei, funcție de cunostintele și competențele profesionale în domeniu. Se acordă gratuit transport și o masă la cantina societății. CV-urile se pot trimite pe e-mail la adresa office@dolycom.ro. Relații: la tel. 0231 565970, 0753 090117, 0753090142.

Papa Francisc s-a recules și s-a rugat în fața icoanei Maicii Domnului de la Cacica. Sfântul Părinte s-a aflat sâmbătă la Iași, unde a vizitat Catedrala „Sfânta Maria Regină”, după care a participat, la Palatul Culturii, la o întâlnire cu tineri și familii din Dieceza de Iaşi. Potrivit Vatican News, Papa Francisc a fost condus spre scena din faţa palatului Culturii de copii în costume populare, care-l ţineau de mână pe pontif, asemenea unui bunic ţinut de mână de nepoţi.


Pentru început, episcopul Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel, a transmis următorul salut Sântului Părinte:
„Sfinte Părinte Francisc, Cu imensă bucurie și onoare vă primim astăzi în mijlocul nostru, aici la Iași! Veniți la noi îndemnându-ne „să mergem împreună!”. Dorim să împlinim acest îndemn împărtășind cu Sanctitatea voastră bucuria credinței sub ocrotirea Maicii Domnului. Icoana Sfintei Fecioare de la Cacica, sub privirea căreia ne întâlnim azi, ne arată care e țelul pelerinajului nostru comun: Cristos cel Înviat. Cu inimi pline de bucuria învierii, vă întâmpinăm cu toții și vă spunem: Bine ați venit! Sfinte Părinte, copiii, chiar în ziua lor, 1 iunie, Vă înconjoară. Tinerii Vă spun, prin cântarea și entuziasmul lor, că Vă iubesc și vă sunt recunoscători pentru mărturia vie de iubire pe care le-o oferiți. Bătrânii și bolnavii, care v-au întâmpinat în catedrală, se simt și ei mângâiați de prezența Voastră și se bucură când ne amintiți că fără ei și visurile lor tinerii noștri ar fi lipsiți de rădăcini și de speranță pentru viitor. Și familiile diecezei noastre au dorit să vă întâlnească. Multe dintre ele au văzut în această întâlnire o ocazie pentru a se întoarce din străinătate și pentru a vă mulțumi de grija pe care o purtați celor care trăiesc departe de patria lor. Vă salută și toți tinerii aici de față. Și Biserica noastră, familie de familii, vrea să transmită tinerilor tezaurul credinței și al iubirii ca o garanție a fericirii și a speranței! Toți creștinii, frații și surorile Bisericii Ortodoxe, reprezentanții celorlalte culte din Iași s-au unit cu noi să Vă spună „Bun venit!” în casa noastră comună. În această grădină a Maicii Domnului ne-am rugat pentru Sanctitatea Voastră și misiunea de a-i întări pe toți în credință. Așteptăm cu nerăbdare Mesajul Sanctității Voastre, rugăciunea de încredințare și consacrare pe care o veți înălța către Sfânta Fecioară pentru familii și tineri, precum și Binecuvântarea apostolică. Primiți, vă rugăm, acest dar simbolic, icoana Maicii Domnului de Cacica, spre sfântă aducere aminte și prinos de recunoștință. Din inimă Vă mulțumim Sfinte Părinte Francisc! Bine ați sosit la noi acasă, bine ați venit la Iași, bun venit în Moldova și în România!”

La întâlnirea din apropierea Palatului Culturii, papa Francisc s-a rugat și s-a recules în faţa icoanei Maicii Domnului de la Cacica. Vatican News a trasnmis că icoana a fost purtată în procesiune de la catedrala Sfânta Maria Regină, în timp ce credincioşii, cei mai mulţi în costume populare, recitau rugăciunea Rozariului, condusă de copii care au spus Misterele Rozariului

Papa Francisc:  „Ei, Maicii Domnului, să-i consacrăm viitorul tinerilor, viitorul familiilor și al Bisericii”

A urmat apoi discursul Sfântului Părinte, pe care îl prezentăm în totalitate:

„Dragi frați și surori, bună seara!
Aici, împreună cu voi, se simte căldura de a fi în familie, înconjurați de cei mici și de cei mari. Este ușor, văzându-vă și auzindu-vă, să te simți acasă. Papa se simte acasă între voi. Vă mulțumesc pentru călduroasa voastră primire și pentru mărturiile pe care mi le-ați dăruit. Mons. Petru, ca un bun și mândru tată de familie, prezentându-vă, v-a îmbrățișat pe toți cu cuvintele sale, și ai confirmat-o tu, Eduard, când ne spuneai că această întâlnire nu vrea să fie doar pentru tineri, sau doar pentru adulți, sau pentru alții, dar ați dorit ca „în această seară să fie împreună cu noi părinții noștri și bunicii noștri”.


Astăzi, pe aceste meleaguri, este ziua copilului. Să-i aplaudăm pe copii! Aș vrea ca primul lucru pe care-l facem să fie acela de a ne ruga pentru ei: să-i cerem Preacuratei să-i protejeze cu mantia sa. Isus i-a pus în mijlocul apostolilor săi; și noi vrem să-i punem în mijloc și să reafirmăm angajarea noastră de a-i iubi cu aceeași iubire cu care i-a iubit Domnul, angajându-ne să le dăruim dreptul la viitor. Reprezintă o frumoasă moştenire faptul de a le da copiilor noştri dreptul la viitor.


Mă bucur să știu că în această piață se află chipul familiei lui Dumnezeu care-i îmbrățișează pe copii, pe tineri, pe soți, pe persoanele consacrate, pe bătrânii români din diferite regiuni și de diferite tradiții, precum și pe cei din Moldova, cei veniți de dincolo de Prut, pe credincioșii ceangăi și cei de limbă poloneză și rusă. Duhul Sfânt ne convoacă pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună, de a ne putea întâlni pentru a merge împreună. Fiecare cu limba sa și cu tradiția proprie, dar toți fericiți de a ne întâlni ca frații. Cu acea bucurie pe care o împărtășeau Elisabeta și Ioan – de calitate aceşti soţi! – cu cei unsprezece fii ai lor, toți diferiți, sosiți din locuri diferite, dar care „astăzi s-au reunit toți, așa cum odată, în fiecare duminică dimineața, luau toți drumul spre biserică”. Fericirea părinților de a-i vedea pe toți fiii reuniți. Cu siguranță, astăzi în cer se face sărbătoare, văzând atâția fii care au decis să stea împreună.
Are loc aici experiența unor noi Rusalii, așa cum am ascultat în lectura proclamată. Unde Duhul Sfânt îmbrățișează diferențele dintre noi și ne dăruiește puterea de a deschide drumuri de speranță dând ce-i mai bun din noi; este același drum pe care l-au început Apostolii acum două mii de ani, fiind astăzi rândul nostru să dăm mărturie și să ne decidem să semănăm. Nu putem aștepta s-o facă alții; este rândul nostru. Noi suntem responsabili. Acum este rândul nostru.


Este dificil să mergem împreună, nu-i așa? Este dificil să mergem împreună. Este un dar pe care trebuie să-l cerem, o lucrare artizanală pe care suntem chemați să o săvârșim și un dar frumos, totodată, pe care trebuie să-l transmitem. Dar de unde să începem pentru a merge împreună?
Aș vrea să fur di nou cuvintele acestor bunici: Elisabeta și Ioan. Este frumos să se vadă cum iubirea prinde rădăcini cu devotament și angajare, muncă și rugăciune. Iubirea a prins rădăcini în voi și a dat roade. Așa cum spune profetul Ioel, când tinerii și bătrânii se întâlnesc, bunicilor nu le mai este teamă să viseze (cf. Il 3,1). Iar visul vostru a fost acesta: „Visăm ca ei să-și poată construi un viitor fără să-şi uite rădăcinile. Visăm ca întreg poporul nostru să nu uite de rădăcinile sale”. Voi priviți la viitor și deschideți ziua de mâine pentru fiii voștri, pentru nepoții voștri, pentru poporul vostru, oferind ce-i mai bun din ceea ce ați învățat pe drumul vieții voastre: ca ei să nu uite de unde au plecat. Oriunde vor merge, orice vor face, să nu-și uite rădăcinile. Este același vis, aceeași recomandare pe care Sfântul Paul o face lui Timotei: să mențină vie credința primită de la mama sa și de la bunica sa (cf. 2 Tim 10,5-7). Pe măsură ce crești  – în toate privințele: că devii puternic, mare, că îți faci chiar un nume – să nu uiți lucrurile frumoase și prețioase pe care le-ai învățat în familie. Aceasta este înțelepciunea pe care o dobândești cu trecerea anilor: odată ce crești, să nu uiți de mama ta și de bunica ta și de acea credință simplă și robustă care le caracteriza și le dădea putere și perseverență pentru a merge mai departe, fără a se descuraja. Suntem invitați acum să mulțumim și să reaprindem generozitatea, curajul și credința autentică, fără interese, „făcută în casă”, care trece neobservată, dar puțin câte puțin înfăptuiește Împărăția lui Dumnezeu.
Cu siguranță, credința „nu este cotată la bursă”, nu se vinde și, cum ne amintea Eduard, poate părea că „nu folosește la nimic”. Însă credința este un dar care menține vie o certitudine profundă și frumoasă: apartenența noastră în calitate de fii, și de fii iubiți de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește cu iubire de Tată. Fiecare viață, fiecare dintre noi îi aparține. Este o apartenență ca fii, dar și ca nepoți, ca soți, ca bunici, ca prieteni, ca vecini; o apartenență în calitate de frați între noi. Cel rău divizează, dispersează, separă și creează discordie, seamănă neîncredere. Vrea să trăim „distanți” de ceilalți și de noi înșine. Duhul Sfânt, dimpotrivă, ne amintește că nu suntem ființe anonime, că nu suntem fiinţe abstracte, ființe fără chip, fără istorie, fără identitate. Nu suntem ființe goale și nici superficiale. Există o rețea spirituală foarte puternică care ne unește, ne „conectează”, ne susține și care este mai puternică decât orice alt tip de conexiune. Şi această reţea constituie rădăcinile noastre: conștiința că aparținem unii altora, că viața fiecăruia este ancorată în viața celorlalți. „Tinerii înfloresc când se simt iubiți”, spunea Eduard. Toți înflorim când ne simțim iubiți. Pentru că iubirea prinde rădăcini și ne cheamă să ne înfigem aceste rădăcini în viața celorlalți. Așa cum ne spun acele frumoase cuvinte ale poetului vostru național, care îi dorea dulcii sale Românii: „fiii tăi trăiască numai în frăție ca a nopții stele” (M. EMINESCU, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”). Eminescu era unul mare; unul care a crescut. Se simţea matur, şi nu numai. Se simţea fratern şi de aceea a dorit ca România, ca toţi românii să fie fraţi precum stelele nopţii. Noi aparținem unii altora, iar fericirea noastră personală se realizează făcându-i fericiți pe ceilalți. Toate celelalte sunt povești.


Pentru a merge împreună acolo unde ești, să nu uiți de ceea ce ai învățat în familie. Nu-ţi uita rădăcinile.
Acest lucru mi-a amintit de profeția unui sfânt eremit al acestor ținuturi. Într-o zi călugărul Galaction Ilie de la Mânăstirea Sihăstria, mergând cu oile la munte, s-a întâlnit cu un pustnic, un eremit sfânt pe care-l cunoștea și îl întrebă: „Spune-mi, părinte, când va fi sfârșitul lumii?”. Și venerabilul eremit, suspinând din inima sa, spuse: „Părinte Galaction, știi când va fi sfârșitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin! Adică, atunci când nu va mai fi dragoste și înțelegere creștinească între frați, între rude, între creștini și între popoare! Atunci când nu se vor mai iubi oamenii deloc, cu adevărat, va fi sfârșitul lumii. Căci fără iubire și fără Dumnezeu nu pot să mai trăiască oamenii pe pământ!”
Viața începe să se stingă și să putrezească, inima noastră încetează să mai bată și se usucă, bătrânii nu vor mai visa și tinerii nu vor mai profetiza când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin … căci fără iubire și fără Dumnezeu omul nu mai poate trăi pe pământ.
Eduard ne spunea că el, ca și mulți alții din Țara sa, încearcă să-și trăiască credința în mijlocul multor provocări. Într-adevăr sunt multe provocări care ne pot descuraja și ne pot face să ne închidem în noi înșine. Nu o putem nega, nu putem să acționăm ca și cum n-ar fi nimic. Dificultățile există și sunt evidente. Dar aceasta nu poate să ne facă să pierdem din vedere că credința ne dăruiește cea mai mare dintre provocări: aceea că, departe de a te închide sau de a te izola, credința face să germineze ce-i mai bun din fiecare. Domnul e primul care ne lansează provocarea și care ne spune că ce-i mai rău vine atunci când „nu mai este cărare de la vecin la vecin”, când vedem mai multe tranșee decât drumuri. Domnul ne dăruiește un cântec mai puternic decât toate sirenele care vor să paralizeze drumul nostru. Și o face în același fel: intonează un cântec mai frumos și mai atrăgător.


Domnul ne dăruiește tuturor o vocație care este o provocare, pentru a ne face să descoperim talanții și capacitățile cu care suntem înzestrați și pe care să le punem în slujba celorlalți. Ne cere să ne folosim de libertatea noastră ca o libertate de alegere, să spunem „da” unui plan de iubire, unui chip, unei priviri. Aceasta este o libertate mult mai mare decât aceea de a putea să consumăm și să cumpărăm lucruri. O vocație care ne pune în mișcare, ne face să distrugem tranșeele și să deschidem drumuri care ne amintesc de acea apartenență în calitate de fii și de frați.


Din această capitală istorică și culturală a Țării se pleca împreună – în Evul Mediu – ca pelerini, pe Calea Transilvaniei, spre Santiago de Compostela. Astăzi aici trăiesc mulți studenți din diferite părți ale lumii. Îmi amintesc de o întâlnire virtuală, pe care am avut-o în martie, cu Scholas Occurentes, în care îmi spuneau că acest oraș, anul acesta, este capitala națională a tineretului. Este adevărat? Este adevărat că acest oraş, pe parcursul acestui an, este capitala naţională a tineretului? [Tinerii răspund] „Da!” Trăiască tinerii! Două elemente foarte bune: un oraș – fiţi atenţi –  care, din punct de vedere istoric, știe să se deschidă și să înceapă noi procese; adică drumul spre Santiago; un oraș care știe să găzduiască tineri proveniți din diferite părți ale lumii, așa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potențialul pe care îl aveți și de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună și pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire și fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe pământ. De aici, astăzi, pot să mai pornească alte noi drumuri de viitor spre Europa și spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o nouă imaginație a legăturilor care ne unesc.


Însă nu este vorba de a crea mari programe și proiecte, dar de a lăsa să crească credința, de a lăsa ca rădăcinile să ne aducă seva. Așa cum vă spuneam la început: credința nu se transmite doar prin cuvinte, dar și cu gesturi, priviri, mângâieri ca acelea ale mamelor noastre, ale bunicilor noastre; cu gustul lucrurilor pe care le-am învățat acasă, într-un mod simplu și genuin. Acolo unde este mult zgomot, să știm să ascultăm; unde este confuzie, să știm să inspirăm armonie; unde totul se îmbracă în ambiguitate, să putem aduce claritate; unde este excluziune, să aducem împărtășire; în mijlocul senzaționalismului, în mijlocul mesajelor și veștilor rapide, să avem grijă de integritatea celorlalți; în mijlocul agresivității, să dăm precedență păcii; în mijlocul falsității, să aducem adevărul; în toate, în toate să privilegiem deschiderea drumurilor ce ne fac să simțim apartenența noastră ca fii și ca frați (cf. Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale 2018). Acest ultim aspect are muzicalitatea lui Francisc de Assisi. Ştiţi ce-i sfătuia sfântul Francisc de Assisi pe fraţi în privinţa transmiterii credinţei? Spunea astfel: „Mergeţi, predicaţi Evanghelia şi, dacă este necesar, [predicaţi] şi prin cuvinte. [Tinerii aplaudă]. Aceste aplauze sunt pentru sfântul Francisc din Assisi. Termin – mai am un paragraf – însă vreau să vă rămână spus [nu să vă povestesc] o experienţă pe care am trăit-o în timp ce intram în Piaţă. Era o femeie înaintată în vârstă, destul de vârstnică, bunică. Avea în braţe un nepoţel de două luni mai mult sau mai puţin, n-avea mai mult. Când am trecut, mi l-a arătat. Surâdea. Şi surâdea cu un surâs de complicitate, ca şi cum mi-ar fi spus „Priviţi, acum pot visa!” M-am emoţionat pe moment şi n-am avut curajul să merg şi s-o aduc aici, în faţă. De aceea vă relatez. Bunicii visează când bunicii merg înainte şi nepoţii au curaj când i-au rădăcini de la bunici.


România este „grădina Maicii Domnului”, și în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta, pentru că ea este o Mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. Este o Mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi Mamei. Ei, Maicii Domnului, să-i consacrăm viitorul tinerilor, viitorul familiilor și al Bisericii. Mulțumesc!

 

Sursa: www.vatican.va

Papa Francisc s-a recules în faţa icoanei Maicii Domnului de la Cacica (FOTO), 5.5 out of 10 based on 2 ratings
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
Social
Aeroportul International Stefan cel Mare Suceava
REVINE Suceava
Hornar de Bucovina
ROMFOUR - Transport international de persoane colete - auto pe platforma
Loial Impex Suceava