Procesele pentru denominare franci intră în ianuarie 2015 în “linie dreaptă”
Dupa succesul hotararii emise de Tribunalul Galati au fost depuse in tara peste 1000 de dosare pe donominare CHF. Peste 90 % au avut termene in decembrie si urmatoarele termene sunt in ianuarie 2015 cand vor ramane in pronuntare in prima instanta.
Conversia creditelor din valuta in lei, pe intelesul tuturor: in ce conditii ar putea accepta bancile sa schimbe creditele in CHF si euro, care este jurisprudenta in materie, ce spune directiva UE.
Conversia creditelor din valuta (franci elvetieni – CHF si euro) in lei este cu siguranta cel mai arzator subiect pe agenda industriei bancare in aceste zile, in contextul unei recente decizii a Tribunalului Galati in aceasta privinta, apreciata drept jurisprudenta in materie atat de avocati
interesati sa castige bani si celebritate pe seama clientilor bancilor, cat si de parlamentari populisti care se pregatesc de alegerile din toamna. Subiectul conversiei creditelor atata spiritele intrucat clientilor bancilor li se promite rambursarea ratelor la cursul din data obtinerii creditelor, dinainte de criza, asadar cu mult mai mic decat in prezent, ceea ce nu este decat o promisiune inselatoare. Si sa vedem de ce:
Cazul Galati
Cursul CHF/RON a crescut cu peste 10% in octombrie 2008, fara ca banca sa-l converteasca in lei, nici din proprie initiativa, nici la cererea clientului, motiv pentru care judecatorii au hotarat ca este vorba de o clauza abuziva a bancii si au decis efectuarea conversiei la cursul din data acordarii plus 10%, asa cum era stipulat in contract. O decizie justa, nimic de reprosat.
Cum s-ar putea face conversia in practica in opinia bancii
In practica, schimbarea creditelor din valuta in lei, fara niciun cost suplimentar, adica fara comisioane aferente conversiei, trebuie sustinuta si de normele BNR, astfel incat bancile sa nu mai fie nevoie sa aplice normele de creditare care prevad reevaluarea garantiilor si a incadrarii
clientului in conditiile de creditare, ca si cand ar fi vorba de un credit nou.
Daca s-ar face asta, ca in cazul unei refinantari sau a unui credit nou, atunci multi clienti nu s-ar mai califica pentru un credit in lei nici in ceea ce priveste garantiile, care au scazut substantial dupa criza, nici ca exigibilitate, intrucat si nivelul veniturilor s-a diminuat destul de mult pentru unii.
In aceste conditii, BNR ar trebui sa permita conversia creditelor in valuta sub forma unei restructurari de credit, caz in care nu se mai analizeaza dosarul de credit si garantiile aferente. In plus, clientii ar putea obtine si o majorare a perioadei de creditare si implicit o reducere a ratei lunare, ceea ce presupune, pe de alta parte, majorarea costului total a creditului (sunt mai multe rate de platit).
Oricum singura cale este de a da in judecata banca. Deci, putem ajunge la concluzia: Clienţii încep să câştige procesele cu băncile pe denominare.
Istoria acestor procese
Publicul vizat: peste 100000 de consumatori
Autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în moneda naţională a creditelor.
Temei juridic: Legea 193/2000 şi Decizia Kasler vs. OTP
Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul ar putea fi considerată o clauză abuzivă. Aceasta este opinia avocatului general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Totul a pornit de la un proces intentat băncii de doi maghiari care au obţinut un credit în 2008. În contract se prevedea că rambursarea creditului se va face la cursul de vânzare a valutei valabil cu o zi înainte de data de plată a ratei. Împrumutaţii au cerut să plătească ratele însă la cursul la care au luat creditul, adică mult mai mic. Pornind de la acest caz, avocatul general Nils Wahl spune că utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare şi altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauză abuzivă.
Avocatul general a anunţat însă că “este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă oamenii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele 2 cursuri de schimb”.
În 2006-2007, când creditele în franci elveţieni erau la mare căutare, un franc valora 2 lei. Acum însă cotaţia a ajuns la peste 3,7 lei. Asta înseamnă că în acest moment ratele celor împrumutaţi în această monedă au crescut cu peste 85% în ultimii 7 ani.
Marius Coltuc, avocat: “Şi în România există multe procese pe rol în legătură cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru bănci, în defavoarea lor total.” Opiniile avocatului general al Curţii Europene de Justiţie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate în 9 din 10 deciizii finale ale judecătorilor.
Alin Iacob: “Orice decizie favorabilă a CJUE poate fi folosită ca jursprudentă şi la noi, în condiţiile în care situaţia e similară pentru că şi în Bulgaria, Croaţia şi România o bună parte a formulărilor din contractele de credite au fost similare.” Dacă judecătorii Curţii Europene de Justiţie vor decide că plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauză abuzivă, toţi cei cu împrumuturi în franci elveţieni ar putea câştiga şi ei în instanţă plata la cursul iniţial. La o rată de 1000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe lună. Peste 100.000 de români s-au împrumutat în această monedă, iar cele mai multe credite sunt cu ipotecă.
CE PUTEM OBTINE?
1. Stabilizarea (îngheţarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pentru toată perioada contractului.
2. De asemenea, va cere denominarea în moneda naţională a plăţilor, pe principiul din regulamentul valutar că preţul mărfurilor sau al serviciilor se plăteşte în moneda naţională în contractele dintre rezidenţi.
Persoanele vizate
Cei care au credite în CHF ştiu că au încheiat contractele la 1,7 – 2,2 lei/CHF, iar acum au de plătit dublu (3,6-4,1 lei/CHF) pentru aceeasi cantitate de monedă, plus comisioanele de schimb valutar, din leu în euro şi din euro în CHF. Francul elveţian a fost şi este o monedă exotică
pentru România, periculoasă pentru debitori în perioade de criză economică, întrucât toţi deţinătorii de fonduri se refugiază în depozite excepţionale în CHF, cu consecinţa hiper-valorizării acestuia. Clauza de risc valutar este o clauză abuzivă, întrucât determină un dezechilibru major în relaţia dintre părţi – toate consecinţele negative ale variaţiei cursului sunt pe capul consumatorului, ducându-l la ruină, în timp ce banca este scutită total de aceste consecinţe negative. Nici măcar un curs pozitiv pentru consumator nu înseamnă un avantaj pentru acesta, întrucât prin alte clauze abuzive din contract, de genul dobânzilor variabile sau al comisionului de risc/administrare, banca este la adăpost şi de aceste consecinţe negative. Or, legislaţia protecţiei consumatorului consideră fără efect o clauză abuzivă.
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
http://www.facebook.com/avocatcoltucoficial
https://plus.google.com/+AvocatColtuc
