În această zi, un mic grup de aboliționiști și de foști membri ai partidelor Democrat și Whig s-au întâlnit într-o biserică din Ripon, Wisconsin, pentru a-și uni forțele în lupta împotriva extinderii sclaviei în teritoriile americane. Sub conducerea lui Alvan Bovay, participanții au adoptat o rezoluție împotriva sclaviei și au convenit să se întâlnească din nou luna următoare.

Acest început timid a marcat nașterea Partidului Republican din SUA. Deși până la Războiul Civil American (numit și Războiul de Secesiune) aveau să mai treacă șapte ani, sclavia constituia un subiect important pe ordinea zilei, mai ales când existau șanse mari ca Legea Kansas-Nebraska să fie adoptată de Congres.

Legea abroga Compromisul Missouri din 1820, care interzisese sclavia în teritoriile statelor Kansas și Nebraska și crea condițiile reintrării în legalitate dacă era sprijinită prin vot popular. Aboliționiștii erau oripilați de această întorsătură și se temeau că forțele prosclavie, sprijinite de stăpânii de sclavi din sud, vor institui această practică detestabilă și în alte teritorii.

După primele două întruniri, organizatorii de la Ripon au ajuns la concluzia ca biserica lor e prea mică pentru o adunare importantă de oameni cu concepții asemănătoare și au programat prima conferință oficială a noului partid pentru data de 6 iulie, în Jackson, Michigan. Acolo, aboliționiștii au oficializat numele de „republican” și s-au declarat urmași ai Partidului Democratic-Republican al lui Thomas Jefferson, cu accentul pus pe egalitatea între oameni, ignorând cu mare ușurință faptul că eroul lor, Jefferson, fusese proprietarul a 250 de sclavi.

Doi ani mai târziu, republicanii l-au numit pe John C. Fremont președinte sub deviza: „Free soil, free labor, free speech, free men, Fremont” („Pământ liber, muncă liberă, exprimare liberă, oameni liberi, Fremont”). Deși i-au avut ca adversari și pe democrați, și pe whig, au reușit să obțină 335 din voturi, rezultat considerat de republicani o „înfrângere victorioasă”.

În cinstea acestui eveniment, poetul american John Greenleaf Whittier scria: „Trâmbițele sună din nou, Se face iarăși prezența; Dacă doar câteva luni aproape c-au adus victoria, Ce ar putea să aducă patru ani?”.

Într-adevăr, patru ani mai târziu, Abraham Lincoln a fost ales primul președinte republican. Republicanii au rămas la putere întreaga perioadă cuprinsă între 1861 și 1913, cu o întrerupere de opt ani, incluzând aici momentul în care Lincoln a candidat pe același buletin electoral cu Andrew Johnson, acesta fiind un democrat „de război”, care se opunea cu înverșunare secesiunii statelor sudice. În total, 18 republicani au deținut cea mai înaltă funcție în stat de la înființarea partidului, în comparație cu doar nouă democrați.

De-a lungul anilor, republicanii au început să se autoproclame „grand old party” („marele partid vechi”), cu abrevierea „GOP”, fără doar și poate o denumire eronată, deoarece Partidul Democrat (care și-a luat numele tot de la democrat-republicanii lui Jefferson) se formase în 1832, cu 22 de ani înainte.

Tot la 28 februarie:

1533: Eseistul francez Michel de Montaigne se naște la Bordeaux.

1820: Se naște John Tenniel, ilustratorul cărții Aventurile lui Alice în Țara Minunilor.

1916: Moare scriitorul americano-britanic Henry James.

Geo Alupoae, critic de teatru