Începând de azi, în fiecare săptămână, ne propunem să realizăm o scurtă istorie a fotbalui sucevean bazându-se pe fotografii, fotografii ce ne-au fost puse la dispoziţie de domnul Dumitru Balint, un împătimit al fotbalului cu o memorie de elefant. Să nu mai spunem că deja celebrul fotograf a prins în cadru, cel puţin la nunţi, jumătate din oraş. În încercarea noastră timidă am mai fost ajutaţi de Constantin Şlic, nimeni altul decât „inginerul de sunet” al stadionului „Areni” de peste 50 de ani şi profesorul Pop Şerban, un fel de „guru” al sportului sucevean.

Vom încerca să aducem în faţa celor mai tineri jucători de legendă ai Sucevei din perioadele mai romantice, fotbalişti adevăraţi care au făcut cinste urbei noastre. Prima fotografie prezintă echipa de fotbal a Sucevei din anii 1932-1940, echipă care se chema Cetatea. În imagine îi puteţi vedea pe Lazăr Andrian – Fleghel, Ioaniţchi, Cosmovici, N.Scobeniuc, Marcean, A.Scobeniuc, Hariga, Semenov, Cozma, Buliga, Curcă şi Schwartz. Din fotografie lipsesc Curcă, Borosan, Salpeter şi Radu Dan.

Nu am găsit prea multe informaţii din acele vremuri, dar putem să menţionăm condiţiile şi echipamentul cu care se juca. În primul rând, din fotografie se poate lesne observa faptul că portarul purta celebra bască sau beretă, iar jucătorii aveau şorturi care le ajungeau până la genunchi, ghetele fiind cu talpă de „talpă” cum se spune. Trebuie să amintim faptul că în acele vremuri nu existau schimbări, jucătorul accidentat trebuind să rămână în teren până la final. Mingea de joc era şi ea una de pomină, prima dintre ele fiind tot din piele, dar cu şireturi. Şi acum îmi aduc cu drag aminte de taică meu care într-o zi ploioasă când vedea că balonul se îndreaptă spre el cu şiretul în jos din degajarea portarului, ori se ferea cu graţie, ori închidea ochii. Acest lucru a fost folositor pentru că a mai avut ceva păr la bătrâneţe şi nu a fost pleşuv să zicem ca stoperii. Şi eu am amintiri drăguţe cu mingea de piele cu felii folosită în anii *70. Cum mie îmi plăcea să dau cu capul, când o vedeam, tot într-o zi ploioasă, că vine îmbibată din degajarea portarului, îmi încleştam dinţii pentru că efectiv îmi „băga” capul în gât. Păr mai am deocamdată, însă sufăr de ceva pierderi de memorie.

În episodul al doilea vom prezenta fotografii mai recente din care puteţi selecta jucători pe care cei cărunţi bine îi mai ţin minte.