Patrimonii Culturale Vizibile: Costume Tradiționale din România și Japonia

Expoziție la Muzeul Textilelor, Corp B, Băița, Nr. 21, Jud. Hunedoara, România

8 Iulie– 1 Noiembrie, 2023

Vernisajul expoziției: 8 Iulie, 2023, 15:30

Preview pentru presă: 8 Iulie, 2023, 14:00

Această expoziție introduce subiectul costumelor tradiționale în contextul a două foarte diferite culturi, cea Românească și cea Japoneză, și se axează pe complexitatea materialelor textile și a tehnologiilor aferente aparținând fiecărei culturi.

Costumele se dezvoltă în relație directă cu condițiile geo-climaterice, necesitate, resurse, direcții simbolistice și estetice, modă și stratificare socială. Văzând unele lângă altele costumele a două țări aflate la distanță geografică una de alta și văzând diferențele îmbrăcăminții celor două culturi, ne întrebăm ce evoluție se distinge în definitivarea caracteristicilor costumului fiecărei culturi.

Fascinația Europei cu teritoriile neștiute, pe care le-au numit Orient, a început cu secole în urmă. Exploratori, negustori și misionari au călătorit departe ca să descopere Estul îndepărtat și să asigure schimburi comerciale. Prima întâlnire a Japoniei cu Europa a fost în 1542, când marinarii portughezi naufragiați au fost aduși în cultura lor într-un mod neașteptat. După aceasta,  Japonia a menținut schimburi comerciale cu Portugalia, Anglia, Spania, și Țările de Jos până la începutul sec. al XVII-lea, când Shogunatul japonez, din frica de a nu fi colonizați de europeni, a închis țara, forțând ieșirea străinilor din Japonia șilimitând comerțul la negustorii chinezi și olandezi. Această izolare a durat peste 200 de ani, până în 1853, când nave militare americane sub comanda amiralului Matthew Perry navigează până în Japonia și dau Shogunatului un ultimatum de a deschide Japonia comerțului cu Westul.

În contrast, cultura românescă s-a dezvoltat pe un teritoriu poziționat între  Orient și Occident. Din rațiuni economice și politice, timp de secole, comercianți și invadatori au trecut peste teritoriile locuite de români, lăsându-și urmele în cultura locală. Românii bogați s-au diferențiat de celălalte clase sociale prin folosirea în îmbrăcăminte a materialelor de lux produse în centrele specializate din afara țării, așa cum erau țesăturile scumpe de mătase, produse în atelierele din Veneția sau Bursa. Spre deosebire, populația trăind în zonele izolate, a dezvoltat o producție textilă casnică bazată pe disponibilitatea resurselor naturale, incluzând lâna, cânepa, inul, și urzica.

Tipologic, costumul românesc este în linie cu cel din teritoriile ce azi înconjoară România, pe când caracteristicele specifice costumului românesc sunt particularitățile pe regiuni, vârstă și ocazii. Pe de altă parte, costumul japonez, care s-a dezvoltat izolat pe o insulă, chiar dacă a avut unele influențe timpurii de la țările din vecinătate, situate la sute de kilometri distanță, s-a limitat la fibrele textile din mediul înconjurător,incluzând în principal rami, cânepa, și fibrele grosiere ca wisteria, tulpini de plante ierboase și cerealiere, și cele obținute din arin. Mătasea continuă să fie fibra predominantă folosită în confecționarea costumelor japoneze. Sericicultura originară din China, a trecut peste continentul asiatic și prin Coreea a ajuns în Japonia în secolul al V-lea. Costumele au dezvoltat particularități legate de sezon, statutul marital, vârstă și ocazii.

Expoziția noastră marchează caracteristicile costumelor din fiecare cultură. Florica Zaharia este co-curatorul expoziției alături de Midori Sato,curator invitat. Obiectele aparțin Muzeului Textilelor, Băița, și colectiilor Midori Sato și  Kristine Kamiya din New York.În suportul acestei expoziții o a doua expoziție este organizată la galeria Art Café a Muzeului Textilelor, ce include imagini în detaliu a ornamentației costumelor atât din România cât și din Japonia.